Drumul neștiut al Sf. Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae către lumina credinței

Teologul român Dumitru Stăniloae, persecutat de regimul comunist și prețuit în lumea ortodoxă, și-a dedicat viața traducerilor patristice, rugăciunii și formării ucenicilor.

Dumitru Stăniloae este pomenit în Calendarul Ortodox pe 4 octombrie, ziua trecerii sale la Domnul. Viața lui a fost legată de școală, familie, slujire preoțească, detenție și o muncă teologică de o viață. A rămas cunoscut mai ales pentru traducerile din Sfinții Părinți și pentru modul clar în care a vorbit despre credință.

Pașii timpurii spre credință și începutul unei chemări

Dumitru Stăniloae s-a născut pe 16 noiembrie 1903, în satul Vlădeni, județul Brașov. Era cel mai mic dintre copiii lui Ieremia și Reveca, oameni apropiați de Biserică. Mama sa, care provenea dintr-o familie de preoți, și-a dorit ca fiul ei cel mic să devină slujitor al lui Dumnezeu.

Încă din copilărie, Dumitru a arătat dragoste pentru slujbele bisericii și pentru citirea Sfintei Scripturi. A urmat școala primară în satul natal, apoi Liceul Andrei Șaguna din Brașov, unde a învățat cu multă muncă. Dorința de a studia l-a motivat să meargă mai departe.

Mai târziu, a urmat Facultatea de Teologie din Cernăuți, cu sprijinul Mitropolitului Nicolae Bălan al Ardealului. Acesta l-a trimis apoi la Atena, unde a învățat greaca și și-a completat pregătirea teologică, o etapă importantă pentru munca sa de traducător.

O familie încercată și primele roade ale slujirii

În 1929, Dumitru Stăniloae a devenit profesor la Academia Teologică Andreiană din Sibiu. A format mulți ucenici și s-a remarcat ca profesor atent și apropiat de studenți. Un an mai târziu, s-a căsătorit cu Maria Mihu.

Familia lor a trecut prin momente de bucurie, dar și prin suferințe grele. Au avut trei copii, însă primii doi au murit la vârste fragede. Această pierdere a lăsat o rană adâncă, dar nu i-a îndepărtat de credință.

Dumitru Stăniloae a fost hirotonit diacon în 1931, iar în 1932 a devenit preot. Între 1936 și 1946 a condus Academia Teologică Andreiană din Sibiu. Tot în acei ani a început, cu multă grijă, traducerea textelor filocalice.

La început, a fost ajutat de ucenicii săi de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, Arsenie Boca și Serafim Popescu. În 1947, din cauza presiunilor regimului comunist, activitatea sa de la Sibiu s-a încheiat. A fost transferat la Facultatea de Teologie din București, unde a predat Ascetică și Mistică, apoi Teologie Dogmatică.

Întâlniri tainice și încercări în vremuri grele

La București, părintele Dumitru Stăniloae a locuit cu familia în casa parohială a bisericii „Sf. Gheorghe-Vechi”. În acea perioadă a început să participe la întâlnirile Rugului Aprins de la Mănăstirea Antim, unde citea celor prezenți din traducerile sale ale scrierilor Sfântului Grigorie Palama.

Pe 4 septembrie 1958, a fost arestat de autoritățile comuniste, din cauza legăturilor cu persoane implicate în Rugul Aprins. A urmat o perioadă grea, petrecută în închisorile de la Jilava și Aiud.

În detenție, a îndurat chinuri și umilințe, dar a întâlnit preoți și credincioși persecutați, care l-au întărit sufletește. La rândul său, i-a încurajat pe mulți să mărturisească credința. Mai târziu, părintele Dumitru spunea că temnița a fost o școală a rugăciunii. După cinci ani de detenție, a fost eliberat pe 15 ianuarie 1963. Patriarhul Justinian Marina i-a oferit un post la Arhiepiscopia Bucureștilor, iar din 1965 a revenit la Institutul Teologic, ca profesor și îndrumător de doctoranzi.

Munca neobosită și recunoașterea credinței vii

După revenirea la catedră, Dumitru Stăniloae a continuat să traducă scrierile Sfinților Părinți și să publice lucrări teologice. Munca lui era făcută cu răbdare, pe parcursul multor ani. Pentru cei care îl ascultau, cuvântul său era convingător pentru că era legat de viață și de credința trăită.

A fost apreciat în lumea ortodoxă, mai ales de monahii din Muntele Athos, care l-au numit „venerabilul dascăl ortodox de teologie”. Această apreciere arată locul important pe care îl ocupa în teologia ortodoxă a vremii.

Un gest care a rămas în amintirea multora

O întâmplare păstrată în textul original arată limpede acest lucru. Într-o mănăstire, a văzut volumele Filocaliei acoperite de praf și le-a șters cu degetul. Apoi le-a cerut maicilor să nu lase praful să se pună pe Filocalie, ci să o citească mereu.

El considera Filocalia, alături de Sfânta Scriptură, o carte esențială pentru monahi. Nu era vorba doar despre lectură, ci despre o lucrare lăuntrică. Astfel, învățătura devenea legată direct de rugăciune și de viața de zi cu zi.

Ultimele clipe și o amintire care nu se stinge

În ultima parte a vieții, Dumitru Stăniloae s-a îmbolnăvit de cancer la stomac. Pe patul de suferință a fost spovedit de părintele său duhovnicesc, Sofian de la Antim, care l-a încurajat să își poarte boala cu încredere în Dumnezeu.

Potrivit textului de pomenire, înainte de mutarea sa din această viață, părintele Dumitru Stăniloae a fost cercetat, în timpul rugăciunii, de Dumnezeu, de Maica Domnului și de sfinți. A murit pe 4 octombrie 1993 și a fost înmormântat la Mănăstirea Cernica.

Troparul, glas 5 (audio) Încununându-te cu întreită cunună: a preoției, Părinte, a bunei mărturisiri și cu cea a cuvântării de Dumnezeu, ca un soare strălucești, învățându-ne să cinstim Treimea cea de o ființă, la Care, Sfinte Dumitru, totdeauna pomenește-ne!

O zi cu multe semnificații și chipuri de pomenit

Pe 4 octombrie este pomenit și Sfântul Sfințit Mucenic Ierotei, episcopul Atenei. El a fost unul dintre înțelepții Areopagului și a primit botezul creștin de la Sfântul Apostol Pavel, care l-a hirotonit episcop al Atenei.

Numele Ierotei înseamnă „cel sfințit de Dumnezeu”. Se spune că Sfântul Ierotei a fost de față la Adormirea Maicii Domnului și a cântat la înmormântarea Ei. Este amintit ca imnograf și cântăreț desăvârșit.

A pătimit pentru credința în Iisus Hristos și a primit moarte martirică.

Troparul, glas 4: Învățându-te bunătatea și îmbărbătându-te întru toate, cu bună cunoștință, ca un sfințitor cuvios îmbrăcându-te, ai scos din vasul alegerii cele negrăite; și credința păzind, stadiul întocmai ai săvârșit, Sfinte Mucenice Ierotei, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Tot în această zi este menționată și Duminica a 19-a după Rusalii, cu Evanghelia din Luca 6:31-36, care cuprinde îndemnul Domnului la milă, iubire și facere de bine. Cuvintele citate sunt: „Precum voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi asemenea... Fiți milostivi, precum și Tatăl vostru milostiv este.”

Mineiul menționează la această dată și alte pomeniri:

• Sf. Sfințit Mc. Petru din Capitoliu
• Sf. Mc. Domnina și fiicele ei Verina și Prosdoca
• Sf. Mc. Audact și fiica sa Calistena
• Cuv. Amun Egipteanul
• Sf. Mc. Faust, Gaiu, Eusebiu Herimon, diaconii

O moștenire care se simte și astăzi

Viața părintelui Dumitru Stăniloae rămâne un exemplu de credință, studiu și răbdare în fața încercărilor. A trecut prin pierderi, presiuni politice, închisoare și boală, dar a continuat să lucreze pentru Biserică. Prin traducerile și scrierile sale, a lăsat o moștenire care este citită și prețuită și astăzi.

Pomenirea din 4 octombrie aduce împreună chipul unui mare teolog român, mărturia Sfântului Ierotei și chemarea Evangheliei la milostivire. Toate acestea vorbesc, pe înțelesul fiecăruia, despre credința trăită cu seriozitate. Pentru cei care îi citesc opera, părintele Dumitru Stăniloae rămâne un dascăl al rugăciunii și al teologiei vii.