Povestea nespusă a curajului la Sfinții Mucenici Evlampie și Evlampia

Pe 10 octombrie, calendarul ortodox îi pomenește pe Sfinții Mucenici Evlampie și Evlampia, pe Sfinții Cuvioși Vasian și Teofil Mărturisitorul, dar și pe alți sfinți amintiți în această zi.

Ziua de 10 octombrie aduce în atenția credincioșilor mai multe vieți de sfinți, fiecare cu un parcurs aparte, unite însă prin aceeași credință. În centrul acestei zile de pomenire se află frații Evlampie și Evlampia, doi martiri care au trăit în timpul prigoanelor împotriva creștinilor.

Alături de ei sunt pomeniți și Sfântul Cuvios Vasian, întemeietor de mănăstire în Constantinopol, precum și Sfântul Cuvios Teofil Mărturisitorul. Tot în această zi sunt amintiți cei două sute de mucenici care au pătimit împreună cu Sfântul Evlampie și Sfântul Cuvios Ambrozie de la Optina.

• Sfinții Mucenici Evlampie și Evlampia


• Sfântul Cuvios Vasian


• Sfântul Cuvios Teofil Mărturisitorul


• Cei două sute de mucenici pomeniți împreună cu Sfântul Evlampie


• Sfântul Cuvios Ambrozie de la Optina

Un gest curajos la poarta orașului schimbă totul

Evlampie era un tânăr creștin înstărit din zona Nicomidiei. În vremea împăratului Dioclețian, când creștinii erau persecutați, el s-a ascuns în munți, departe de oraș și de pericole.

La un moment dat, a coborât din ascunzătoare ca să cumpere hrană. Ajuns la poarta Nicomidiei, a văzut un anunț al împăratului Dioclețian, prin care se ordona uciderea creștinilor.

Când a citit această poruncă, Evlampie a râs de hotărârea împăratului, care îi condamna pe cei nevinovați. Reacția lui nu a trecut neobservată. A fost prins și dus în fața judecătorului Maxim.

Judecătorul a încercat să-l convingă să renunțe la credința creștină, dar Evlampie nu a cedat. A urmat o perioadă de chinuri, însă Dumnezeu i-a dat putere să reziste și a rămas în viață.

O mărturisire care schimbă destine

După ce a fost supus torturii, Evlampie a fost dus în templul lui Ares. Acolo, s-a rugat lui Dumnezeu, iar idolul s-a prăbușit sub privirile tuturor.

Mulți dintre cei prezenți au crezut atunci și s-au convertit la creștinism. Totuși, suferințele lui Evlampie nu s-au oprit aici. El a fost chinuit în continuare, fără ca judecătorul să-l poată determina să renunțe la credință.

Când Evlampia a aflat că fratele ei este torturat, s-a prezentat și ea în fața judecătorului Maxim. A mărturisit că este creștină și a dorit să sufere alături de fratele său.

Cei doi frați au rămas neclintiți în credință. Pentru că nu au fost convinși să renunțe la creștinism, au fost duși în afara orașului. Sfântului Mucenic Evlampie i-a fost tăiat capul, iar Sfânta Muceniță Evlampia și-a dat sufletul lui Dumnezeu înainte de a fi ucisă.

Troparul mucenicilor

Troparul, glas 4 (audio)

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

O mănăstire ridicată din credință

În aceeași zi este pomenit și Sfântul Cuvios Vasian. El era originar din Siria și a trăit în timpul împăratului Marcian, între anii 450 și 457.

Vasian a ajuns la Constantinopol, unde a pus bazele unei mănăstiri. Viața lui este evocată simplu, prin legătura cu viața monahală și cu locul de rugăciune pe care l-a ridicat.

Sfântul Cuvios Vasian a trecut cu pace la Domnul. După moartea sa, împăratul a ridicat o biserică în numele său, semn al prețuirii de care se bucura.

Pomenirea lui este așezată în calendar alături de cea a mucenicilor Evlampie și Evlampia. Chiar dacă viața lui nu a fost marcată de prigoane, rămâne un exemplu de slujire și organizare a vieții monahale.

O luptă pentru icoane într-o vreme agitată

Sfântul Cuvios Teofil Mărturisitorul s-a născut din părinți creștini într-un sat din zona Tiberiapolis. Încă de tânăr a ales calea monahală, iar la 13 ani a mers în munte.

Acolo l-a căutat pe Cuviosul Ștefan Sihastrul și l-a rugat să-l primească în obștea monahală. După trei ani de rugăciuni și ascultare, Teofil a fost tuns în monahism.

Teofil a trăit în liniște până în vremea împăratului Leon Isaurul, care a domnit între anii 717 și 741. Acesta a fost împărat iconoclast, iar perioada sa a adus suferințe celor care apărau cinstirea icoanelor.

Sfântul Cuvios Teofil a fost supus chinurilor și dus la judecată în Niceea. Acolo, el l-a convins pe judecător despre importanța cinstirii icoanelor. După această mărturisire, judecătorul i-a dat voie să plece.

O zi în care credința adună povești de neuitat

Pe lângă sfinții amintiți mai sus, la data de 10 octombrie sunt pomeniți și cei două sute de mucenici care au fost uciși împreună cu Sfântul Evlampie. Această mențiune arată că mărturisirea lui Evlampie a inspirat și pe alții.

Tot în această zi este amintit și Sfântul Cuvios Ambrozie de la Optina, pomenit alături de ceilalți sfinți ai zilei, fără alte detalii despre viața lui.

Prin aceste pomeniri, ziua de 10 octombrie reunește vieți diferite: mucenici, cuvioși și mărturisitori. Unii au suferit moartea pentru credință, alții au ridicat locuri de rugăciune sau au apărat credința în icoane.

Pentru credincioși, această zi rămâne una de aducere aminte și rugăciune. Viețile acestor sfinți vorbesc despre statornicie, curaj și credință păstrată în vremuri grele, dar și despre slujire făcută cu răbdare și ascultare.