2 pauză, 1 final. Prietenii știu de ce!

Fotbalul în Copou s-a transformat în circ. Un soi de indecență de joasă speță (șarlatanism ar suna prea definitiv) de unde nu mai lipsesc decât „parchetarii”, iar cei care înțeleg mecanismul separării puterilor în sport știu la cine mă refer!

Poli Iași a început partida cu codașa Câmpulung Muscel, de sâmbătă dimineață, cu un ochi la orchestră, iar cu celălat la picioare. Să nu cumva să încurce pașii dansului. Și a ieșit un soi de surdo-muțenie cu unii trântind cu basca de pământ, cu alții smulgându-și părul că i-a luat prizonieri năravul ghinionului, iar cu restul... începând să înțeleagă!

După pauză – n-ați fi crezut dacă n-ați fi auzit continuarea – s-a întâmplat minunea! Ieșenii au dat șase și, dacă aritmetica mai înseamnă ceva prin lumea aceasta tot mai digitalizată, șase s-a înmulțit cu 12 în tabelul periodic al elementelor din sport. Un fel de claviatură de păcănea!

Circul (metalo-)Globus a mai fost în Copou. Și atunci, și acum doar cifrele ne-au rămas în cartea de istorie pe care o păstoresc corneii și (s)florarii. Ale unora au valorat cât aurul. Ale noastre, ale celor mulți, iluzionați mereu și indecent de naivi - au încins excelul casieriei, vechile baiere ale pungii

Dacă vă spun că fotbalul nu mai este un sport, așa cum l-au lăsat moștenire niște gentelmeni de foarte departe, care s-au bucurat să creadă doar în ideea de fair-play, n-o să fiți de acord. Sau poate că da, uimiți  că, între timp, regulile gândite și impuse pot împinge căruța norocului până pe ulițele unde stau să se coacă informațiile.

Poli n-a dat-o-n bară, sâmbătă. 2 pauză, 1 final cu codașa din liga secundă le-a adus unora surpriza de a se trezi în conturi cu salariile pe doi, trei ani! Prietenii știu de ce! Dan M.BREZULEANU