Moartea căprioarei, la Iași: vânătorii au primit aprobare pentru 1.654 de ținte!

O majorare de aproape 30% într-un singur sezon sugerează fie o explozie reală a efectivelor - ipoteză care ar necesita date de monitorizare solide și transparente - fie o schimbare de abordare administrativă care pune accent mai mare pe recoltare decât pe conservare.

Datele privind cotele de recoltă la căprior pentru sezonul de vânătoare 2026–2027 în județul Iași conturează o imagine care depășește simpla ajustare administrativă și intră în zona unor decizii cu impact ecologic major, greu de ignorat chiar și pentru cei mai temperați observatori ai domeniului cinegetic.

Creșterea de la 1.292 la 1.654 de exemplare aprobate pentru recoltare nu este o variație marginală, ci o majorare abruptă, de ordinul sutelor de animale, care schimbă semnificativ presiunea exercitată asupra populațiilor de căprior din regiune. Într-un ecosistem deja fragmentat de infrastructură, agricultură intensivă și pierderea habitatelor naturale, o astfel de expansiune crează controverse. Practic, specialiștii se întreabă dacă vorbim despre management științific sau despre o exploatare accelerată a resursei faunistice.

Măriri de cote și semne de dezechilibru în ecosistem

Structura internă a cotelor adâncește această controversă. Din totalul de 1.654 de exemplare, 867 sunt încadrate la femele și tineret de selecție - exact segmentul care asigură regenerarea populației. În paralel, 649 de exemplare sunt masculi de selecție, iar 121 sunt trofee. Practic, presiunea nu se limitează la exemplarele bătrâne sau dezechilibrante, ci coboară masiv în zona de reproducere și refacere a efectivelor.

Comparativ cu anul anterior, schimbarea de logică este evidentă. Dacă în sezonul precedent totalul era mai redus, iar intervenția pe structura populației mai temperată, noul centralizator indică o intensificare clară a recoltării pe toate palierele. Creșterea femelelor de selecție de la 673 la 867 exemplare este, din punct de vedere biologic, unul dintre cele mai sensibile semnale posibile, pentru că afectează direct capacitatea de refacere naturală a populației.

În mod oficial, astfel de cote sunt justificate prin argumente de „echilibru ecologic”, prevenirea suprapopulării sau protecția regenerării forestiere. Însă în teren, aceste concepte teoretice se lovesc de realități mult mai complexe: fragmentarea habitatelor, lipsa unor inventare actualizate riguros și presiunea economică exercitată asupra gestionarilor de fonduri cinegetice, pentru care cotele reprezintă și o sursă de venit.

Problema centrală nu este doar nivelul cotelor, ci ritmul de creștere

Diferențele dintre gestionari sunt, de asemenea, relevante. În timp ce unele fonduri rămân relativ stabile, altele înregistrează salturi semnificative, precum Răducăneni, unde se ajunge la 120 de exemplare, sau Prisăcani, cu 73 de exemplare într-o zonă deja cunoscută pentru presiunea cinegetică ridicată.

Din perspectivă critică, problema centrală nu este doar nivelul cotelor, ci ritmul de creștere. O majorare de aproape 30% într-un singur sezon sugerează fie o explozie reală a efectivelor - ipoteză care ar necesita date de monitorizare solide și transparente - fie o schimbare de abordare administrativă care pune accent mai mare pe recoltare decât pe conservare.

În lipsa unor serii clare de date publice privind dinamica populațiilor de căprior, aceste decizii riscă să fie percepute ca fiind mai degrabă contabile decât ecologice. Or, fauna sălbatică nu funcționează după logica bugetară anuală, ci după cicluri biologice lente, în care dezechilibrele se corectează greu și uneori ireversibil.

În acest context, județul Iași devine un studiu de caz relevant pentru tensiunea tot mai vizibilă dintre exploatarea resurselor cinegetice și conservarea biodiversității. Carmen DEACONU