„Cenușăreasa” revine pe scenă. Balet de poveste, magie și rafinament

Într-o lume grăbită, care pare că a uitat farmecul poveștilor, „Cenușăreasa” pășește din nou pe scena Operei din Iași, aducând cu ea o liniște aparte – aceea pe care doar frumusețea artei o mai poate oferi. Marți, de la ora 18:30, Sala Mare a Operei se transformă într-un tărâm fermecat, unde pașii de balet spun povești mai bine decât o mie de cuvinte.

Sub bagheta dirijorului Bogdan Chiroșcă, Baletul și Orchestra Operei Naționale Române din Iași vor da viață celebrului balet compus de Serghei Prokofiev. Această reinterpretare scenică nu este doar un act artistic, ci o invitație la visare, la regăsirea acelui colț din sufletul nostru în care basmele încă mai trăiesc.

„Cenușăreasa” nu este doar despre o fată și un pantof pierdut, ci despre speranță, delicatețe, răbdare și forța interioară de a nu te stinge chiar și atunci când lumea te reduce la cenușă. Pe scenă, emoția nu se exprimă în fraze, ci în mișcări, iar fiecare dansator devine un mesager al unei lumi ideale în care binele, iubirea și frumusețea înving.

Baletul acesta este o punte între generații. Părinții își aduc copiii, bunicii vin pentru nostalgie, tinerii pentru o porție de artă adevărată. Se întâmplă rar să vezi o sală plină, tăcută, respirând la unison cu povestea. La „Cenușăreasa” se întâmplă. Pentru că publicul ieșean știe să simtă și să aprecieze gestul artistic curat, sincer, plin de simboluri.

Repertoriul Operei din această lună nu se oprește aici. După „Cenușăreasa”, urmează două reprezentații ale musicalului „Sunetul muzicii” de Richard Rodgers, în datele de 24 și 25 mai, de la ora 18:30. Finalul lunii aduce „Concert la Palat”, un eveniment cu aer regal, programat pe 27 mai, tot de la ora 18:30.

Opera Iași propune astfel nu doar spectacole, ci întâlniri de suflet. Momente în care orașul își amintește de spiritul său artistic, de eleganța pe care doar muzica și dansul o pot invoca în mijlocul unei realități adesea lipsite de poezie.

A merge la Operă nu e un gest de rutină. E un act de apartenență. De afirmare a unei culturi care rezistă, care respiră, care pulsează în pași de dans. Așadar, dacă simți nevoia să-ți odihnești inima, las-o să bată în ritmul fermecător al „Cenușăresei”. Nu e doar un spectacol. E o promisiune că frumusețea nu va pieri niciodată.

Maura ANGHEL