Adormirea Maicii Domnului, ziua în care nu se aprind focurile

Pe 15 august, creștinii ortodocși prăznuiesc Adormirea Maicii Domnului, cunoscută popular ca Sfânta Maria Mare, una dintre cele mai puternice sărbători ale anului bisericesc. Este ziua în care credincioșii o cinstesc pe Fecioara Maria, ocrotitoarea marinarilor și sprijinul celor aflați în cumpănă. În spatele acestei sărbători se află o poveste de peste 15 secole, născută în Ierusalim, acolo unde, potrivit credinței, Maica Domnului și-a dat ultima suflare în casa sa din Grădina Ghetsimani. Apostolii au venit la mormântul ei, iar când acesta a fost deschis după trei zile, a fost găsit gol – minune care a stat la temelia credinței că Fecioara Maria s-a înălțat la ceruri.

De la Ierusalim, sărbătoarea s-a răspândit în tot Răsăritul și Apusul creștin, împăratul bizantin Mauriciu stabilind în secolul al VI-lea data de 15 august, păstrată până astăzi. Înainte de praznic, credincioșii țin două săptămâni de post, iar în ajun, mănăstirile și bisericile din toată țara se umplu de pelerini. Slujbele de priveghere durează până dimineața, iar rugăciunile se rostesc pentru sănătate, iertare, protecția familiei și împlinirea dorințelor.

Tradiții și superstiții

Dar această zi nu este doar un eveniment religios, ci și o veritabilă piatră de hotar în calendarul satului românesc. Tradițiile și superstițiile transmise de-a lungul veacurilor continuă să fie respectate cu o seriozitate uimitoare. În zori, femeile duc la biserică struguri și prune din prima recoltă pentru a fi sfințite, apoi le împart rudelor și vecinilor, crezând că astfel aduc noroc și protecție casei. Fetele nemăritate aduc flori pe care le așază la icoane, cu credința că vor scăpa de necazuri și boli. Femeile însărcinate se roagă la Maica Domnului pentru o naștere ușoară, iar mormintele sunt tămâiate pentru pomenirea celor trecuți în eternitate.

Totuși, în această zi, satul se supune unor interdicții stricte. Munca grea este complet interzisă: gospodarii care ar îndrăzni să lucreze riscă, potrivit credinței populare, să-și piardă animalele, să aibă recolta blestemată și gospodăria destrămată. Aprinderea focului este tabu – se spune că aduce boală și ghinion. Bărbații își schimbă pălăria cu căciula, iar cine încalcă obiceiul e ridiculizat de ceilalți.

Pentru tinerele care își caută ursitul, ziua este prilej de ritualuri discrete. În sân se poartă un fir de năprasnic, plantă cu puteri magice, iar sub pernă se pune busuioc, pentru ca în vis să apară chipul viitorului soț. Părul nu se taie și nu se aruncă la gunoi, altfel fata își pierde norocul. În unele zone, este interzis scăldatul în ape curgătoare, iar mersul înapoi este considerat un gest ce atrage tristețea Maicii Domnului.

Sfânta Maria Mare rămâne o zi în care ne amintim că identitatea ei nu este doar în cărți sau muzee, ci și în gesturile simple care supraviețuiesc de secole: o lumânare aprinsă, o floare așezată la icoană, un foc lăsat stins. Pentru unii, e doar tradiție. Pentru alții, e o garanție că norocul, sănătatea și dragostea nu vor lipsi din anul care urmează.

Maura ANGHEL

Tradiția spune și că, dacă înfloresc trandafirii pe 15 august, toamna va fi lungă și caldă. Această zi marchează începutul perioadei numite „Între Sântămării” – de la Sfânta Maria Mare până la Sfânta Maria Mică (8 septembrie) – când au loc nunți și se fac semănături de toamnă. Ciobanii încep coborârea turmelor, semn că vara se apropie de final.