Sfânta care a supraviețuit Siberiei, proclamată la Iași

Iașul a trăit ieri unul dintre acele momente rare în care istoria, credința și memoria orașului se întâlnesc în același loc. La Catedrala Mitropolitană a avut loc Proclamarea locală a canonizării Sfintei Mărturisitoare Blandina de la Iași, femeia născută în Basarabia, trecută prin închisori sovietice, deportare și Siberia, apoi ajunsă să slujească în tăcere chiar în biserica unde astăzi este cinstită ca sfântă.

Cunoscută de credincioși drept Mama Blandina, nu a fost o personalitate publică în sensul obișnuit al cuvântului. Nu a condus instituții, nu a avut ranguri și nu a căutat recunoaștere. După revenirea în România, în 1957, a trăit modest, a ajutat în biserici, a făcut curățenie și a transcris acatiste pentru oamenii care nu aveau cărți de rugăciune.

Ceremonie la Catedrala Mitropolitană

Slujba de proclamare locală a fost oficiată de IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, alături de ierarhi veniți din țară, din Basarabia și din diaspora ortodoxă românească. Au fost prezenți PS Antonie, Episcop de Bălți, PS Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, PS Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord, PS Nichifor Botoșăneanul, PS Nectarie de Bogdania, PS Damaschin Dorneanul și PS Teofil Trotușanul.

Momentul a avut o încărcătură aparte și prin participarea Corului preoteselor din Arhiepiscopia Iașilor, care a oferit răspunsurile la strană în semn de recunoștință față de Mama Blandina. După Sfânta Liturghie, PS Nichifor Botoșăneanul a citit Tomosul sinodal pentru proclamarea canonizării, iar consilierul Răzvan Mihai Clipici a transmis mesajul Patriarhului Daniel.

În mesajul său, Patriarhul Daniel a numit-o pe Sfânta Blandina „chip luminos de iubire și jertfă pentru Hristos”, subliniind locul ei în rândul femeilor românce cu viață sfântă.

Cine a fost Mama Blandina

Blondina Gobjilă s-a născut la 24 februarie 1906, în satul Grușenți-Chelmești din Basarabia, într-o familie de preot. Tatăl ei se numea Zaharia Popovici, iar mama, Serafima. A urmat școala și gimnaziul și a devenit profesoară pentru clasele I-VII.

În 1926 s-a căsătorit cu Gheorghe Gobjilă, inginer agronom, fiu de preot, cu care a avut un fiu, Vladislav-Slavcic. Viața familiei a fost însă zdrobită după anexarea Basarabiei de către URSS. În 1941, soțul ei a fost arestat, iar câteva săptămâni mai târziu a fost arestată și ea, fiind acuzată că ar fi vrut să fugă în România și considerată „dușman al poporului”.

15 ani sub umbra Siberiei

Drumul Mamei Blandina prin sistemul represiv sovietic a început cu închisori, anchete și umilințe. A trecut prin Kazan, unde o biserică fusese transformată în temniță, apoi prin alte locuri de detenție. În lagăr, corpul i s-a umplut de răni, iar greutatea i-a scăzut dramatic, de la 96 la 45 de kilograme.

A supraviețuit datorită unei doctorițe care a ajutat-o și i-a oferit de lucru în spital. În 1949, după opt ani de chinuri, a fost eliberată, dar libertatea nu a însemnat întoarcerea acasă. A fost trimisă în continuare în Siberia, la muncă, împreună cu alți foști deținuți considerați încă periculoși pentru regim. Abia în 1956 a primit actul prin care i se permitea să plece unde dorea, iar în 1957 a ajuns în România.

După revenirea în țară, Mama Blandina a ajuns la Iași, unde mergea zilnic la Catedrala Mitropolitană și avea o evlavie puternică față de Sfânta Parascheva. După o perioadă petrecută la Arad, s-a întors la Iași fără casă și fără siguranță materială. A ajuns din nou la Mitropolie, unde a fost rugată să ajute la treabă.

De la Cimitirul Eternitatea, în calendarul Bisericii

Sfânta Blandina a murit la 24 mai 1971 și a fost înhumată în Cimitirul Eternitatea din Iași, în mormântul familiei Stoleriu. La 6 februarie 2026, la Patriarhia Română, a avut loc solemnitatea proclamării generale a canonizării celor 16 femei românce cu viață sfântă, între care se numără și Sfânta Mărturisitoare Blandina de la Iași.

Proclamarea locală de la Iași a așezat simbolic povestea ei acolo unde și-a petrecut ultimii ani: la Catedrala în care a slujit tăcut, lângă Sfânta Parascheva, pe care a cinstit-o toată viața.

Pentru Iași, canonizarea Mamei Blandina nu este doar un eveniment religios. Este recuperarea unei biografii care vorbește despre Basarabia ruptă, despre deportări, despre femeile care au supraviețuit fără să facă zgomot și despre credință ca formă de rezistență. O viață trecută prin Siberia s-a încheiat la Iași nu cu ură, ci cu rugăciune, smerenie și slujire.

Teona SOARE