ANAF pregătește desființarea a aproape jumătate dintre unitățile fiscale din țară

* rețeaua locală a Fiscului intră într-o restructurare de proporții * 76 din cele 161 de unități fiscale municipale, orășenești și comunale au fost propuse pentru desființare, iar în unele județe ar putea rămâne doar una sau două structuri * măsura este justificată prin reducerea costurilor și lipsa de personal, într-un moment în care ANAF recunoaște deja un deficit de peste 4.100 de posturi

Șefii administrațiilor județene ale ANAF au propus desființarea a 76 de unități fiscale din totalul de 161 existente în prezent la nivel național, adică aproape 47% din rețeaua locală a Fiscului, potrivit informațiilor publicate miercuri de Profit.ro. Din totalul structurilor vizate, 3 sunt unități fiscale municipale, 67 sunt unități fiscale orășenești, iar 6 sunt unități fiscale comunale. Dacă planul va fi dus până la capăt, toate cele șase unități fiscale din comune ar urma să dispară.

În formula anunțată, în fiecare județ ar urma să rămână, în medie, aproximativ două unități fiscale. Asta înseamnă o concentrare accelerată a activității în reședințele de județ și în câteva orașe mai mari, cu redistribuirea personalului existent către aceste centre, fără concedieri directe. Președintele ANAF, Adrian Nica, a cerut ca numărul structurilor propuse pentru închidere să fie chiar mai mare, semn că instituția urmărește o restructurare mai dură decât scenariul inițial.

Selecția unităților propuse pentru desființare se face pe baza a 18 criterii stabilite la nivel central, iar cel mai important dintre acestea este costul colectării, inclusiv cheltuielile de funcționare precum chiriile. Cu alte cuvinte, ANAF încearcă să păstreze acolo unde randamentul administrativ este mai bun și să închidă punctele considerate prea scumpe raportat la sumele administrate și la volumul de activitate.

Subiectul devine și mai sensibil în contextul crizei de personal din instituție. La începutul lunii martie, președintele ANAF declara public că agenția are peste 4.100 de posturi vacante, adică mai mult de 20% din schema de personal, și că ritmul plecărilor și pensionărilor este „înfiorător”. În aceste condiții, reorganizarea este prezentată nu doar ca o măsură de reducere a costurilor, ci și ca o soluție de adaptare la o instituție care pierde oameni mai repede decât reușește să-i înlocuiască.

Dan DIMA