Atelierul medieval de scris de mână, readus la viață în inima Iașului

* manuscrise din secolele XV–XVII, Evanghelii, cărți de rugăciune și documente rare, păstrate în colecțiile unor mănăstiri și biblioteci din România, au fost aduse la Palatul Braunstein

În inima Iașului, la Palatul Braunstein, cărțile vechi au spus povești despre o lume în care scrisul era o adevărată artă. File îngălbenite de vreme, litere chirilice așternute cu migală, miniaturi religioase, ornamente colorate și legături masive au alcătuit o expoziție neobișnuită. Unele dintre manuscrisele prezentate aveau o vechime de câteva sute de ani și proveneau din colecții de patrimoniu rareori accesibile publicului larg.

Cărți vechi de sute de ani, aduse din mănăstiri și biblioteci

Cupola Palatului Braunstein s-a transformat într-un spațiu dedicat istoriei cărții. Pereții au fost acoperiți cu reproduceri de mari dimensiuni ale unor pagini medievale, în timp ce vitrinele au adăpostit manuscrise originale, tipărituri și obiecte legate de cultura scrisă.

Expoziția „Scriptorium. Tezaur de artă și credință” a reunit piese din secolele XV–XVII, aduse de la Biblioteca Patriarhiei, Arhivele Naționale, Mănăstirea Neamț, Mănăstirea Dragomirna și din colecțiile unor instituții religioase din Suceava, Râmnic și Oradea.

Printre exponate s-au regăsit manuscrise asociate tradiției cărturărești a mitropolitului Anastasie Crimca, vechi Evanghelii, Biblii și cărți de cult. Într-una dintre vitrine a fost prezentată și o „Carte a Esterei”, manuscris ebraic pe pergament, care a completat imaginea diversității tradițiilor scrise.

Dincolo de valoarea lor religioasă, aceste volume reprezintă documente istorice. Însemnările de pe file, numele foștilor proprietari și dedicațiile păstrate în timp oferă informații despre circulația cărților și despre oamenii care le-au folosit.

În atelierul în care o singură carte se scria luni întregi

Un loc aparte în expoziție l-a ocupat reconstituirea unui scriptorium, atelierul medieval în care cărțile erau copiate manual.

Pe rafturi din lemn au fost așezate foi rulate și reproduceri ale unor pagini ornamentate, pentru a sugera atmosfera vechilor ateliere de scriere. În acele vremuri, realizarea unei cărți presupunea o muncă migăloasă. Copistul reproducea textul literă cu literă, iar miniaturistul adăuga inițiale elaborate, motive vegetale, personaje biblice și chenare colorate. Abia apoi filele erau legate într-un volum. Pentru multe dintre aceste cărți, materialele și timpul necesar realizării reprezentau investiții considerabile. De aceea, volumele erau păstrate în mănăstiri, biblioteci și colecții bisericești, fiind transmise de la o generație la alta.

Iașul, orașul în care cartea a făcut istorie

Prezentarea acestor comori la Iași a avut și o semnificație istorică. Orașul a fost unul dintre centrele importante ale culturii scrise românești, în special în timpul domniei lui Vasile Lupu și al activității mitropolitului Varlaam.

În anul 1643, la Iași a fost tipărită „Carte românească de învățătură”, cunoscută drept „Cazania lui Varlaam”, lucrare fundamentală pentru dezvoltarea limbii române literare.

Expoziția de la Palatul Braunstein a readus în atenție această moștenire, alături de contribuția marilor cărturari ai Moldovei, între care Dosoftei, Petru Movilă și Anastasie Crimca.

Proiectul a fost organizat de Muzeul Municipal „Regina Maria”, în cadrul SACRUM Iași Art Festival, cu participarea unor instituții muzeale, academice și bisericești.

Maura ANGHEL