Bomba tăcută din creșele PNRR: sute de posturi, dar fără bani!

Guvernul recunoaște, negru pe alb, un adevăr care zguduie sistemul de educație timpurie din România: cele 303 posturi aprobate în creșele construite prin PNRR nu vin cu bani suplimentari pentru salarii. Cu alte cuvinte, statul face concursuri, angajează oameni, dar nu pune un leu în plus pentru plata lor.

Documentul oficial privind „Situația finanțării salariilor pentru cele 303 posturi aprobate în creșele PNRR” dezvăluie un mecanism periculos: autoritățile locale sunt obligate să ocupe posturile, însă salarizarea trebuie făcută strict din bugetele existente, deja sufocate. Fără suplimentări. Fără rectificări. Fără plasă de siguranță.

Creșe gata în proporție de 75%, dar statul pasează nota de plată

Potrivit reglementărilor, atunci când o creșă finanțată prin PNRR ajunge la 75% stadiu de execuție, Ministerul Dezvoltării notifică Ministerul Educației, care declanșează procedurile de operaționalizare. Guvernul aprobă prin memorandum scoaterea posturilor la concurs. Totul pare în regulă, pe hârtie.

Dar finalul este șocant: angajările se fac fără ca bugetele de salarii să fie majorate. Practic, primăriile trebuie să facă „jonglerii” contabile, să taie din alte părți sau să înghesuie noii angajați în aceleași cheltuieli de personal aprobate deja pentru 2025.

Creșele sunt ridicate cu bani europeni, frumos ambalate în programe guvernamentale cu nume sonore – „Sfânta Ana”, PNRR, investiții strategice. Însă când vine vorba de oameni – educatori, îngrijitori, personal auxiliar – statul ridică din umeri.

Mesajul transmis autorităților locale este brutal: „Descurcați-vă! Angajați, dar fără bani în plus. Funcționați, dar fără să cereți suplimentări!”

Consecința? Unele primării ar putea amâna concursurile, altele ar putea subdimensiona personalul, iar în cel mai grav scenariu, creșele ar putea rămâne clădiri noi, frumoase și… goale. Investiții de milioane de euro riscă să fie blocate nu de lipsa infrastructurii, ci de refuzul statului de a finanța salariile.

Guvernul se laudă cu investiții record în educație timpurie, dar pasează costurile reale către bugete locale deja strangulate de reforme fiscale, înghețări de posturi și tăieri de cheltuieli. În timp ce la centru se semnează memorandumuri, în teritoriu se calculează disperat fiecare leu.

România construiește creșe europene, dar le umple cu angajați plătiți din aer. Iar în acest joc periculos, cei care pierd sunt copiii, părinții și comunitățile locale, prinse între obligații legale și bugete insuficiente.

Un nou capitol din saga reformelor „pe hârtie”, care arată, din nou, ruptura dintre decizia politică și realitatea din teren. Carmen DEACONU