Cei mai cunoscuți duhovnici ai Iașului

* Iașul are catedrale, mănăstiri și mari sărbători religioase, dar adevărata lui forță spirituală s-a construit și în jurul duhovnicilor * de la părintele Teofan Merlă de la Cetățuia până la Sfântul Iosif cel Milostiv și „episcopul cel bun” Irineu Suceveanul, orașul păstrează memoria unor nume care au însemnat sprijin pentru sute de mii de oameni

La Iași, duhovnicul nu a fost niciodată doar un preot care spovedește. În memoria orașului, el este omul către care alergi când nu mai ai limpezime, când povara e prea mare, când nu mai cauți o explicație teologică, ci o ieșire din tulburare. Tocmai de aceea, cei mai cunoscuți duhovnici ai Iașului nu au rămas în conștiința publică prin fast, ci prin încrederea pe care au stârnit-o. Iașul religios s-a clădit și pe această autoritate tăcută, nevăzută, dar enormă.

Cel mai puternic nume legat de această idee este părintele Teofan Merlă, de la Mănăstirea Cetățuia. Sursele bisericești îl numesc explicit „un mare duhovnic al Iașului și al Moldovei”, iar biografia sa arată de ce: a viețuit discret la Cetățuia, a fost „duhovnicul, rugătorul și povățuitorul” multor credincioși și a rămas pe aceste meleaguri mai bine de jumătate de secol. Doxologia îl evocă inclusiv sub formula „duhovnicul din cetate”, semn că memoria lui nu a rămas una strict monahală, ci una profund urbană, ieșeană.

Un alt nume de prim-plan este Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv (Iosif Naniescu), una dintre cele mai puternice figuri spirituale legate de Catedrala Mitropolitană din Iași. Doxologia notează despre el că era „predicator și duhovnic iscusit”, căutat de multă lume pentru blândețea și cuvintele sale. Tot la Iași este cinstit și ca al doilea ctitor al Catedralei Mitropolitane, lăcaș care adăpostește racla cu moaștele sale. În cazul lui, statura duhovnicească se întâlnește cu memoria instituțională a orașului: nu a fost doar un ierarh important, ci una dintre figurile care au dat chip blând autorității bisericești din Moldova.

În aceeași galerie a marilor nume intră și Irineu Suceveanul, cunoscut până astăzi în documentele Mitropoliei sub supranumele de „episcopul cel bun”. Arhiepiscopia Iașilor amintește că a fost episcop-vicar al eparhiei între anii 1969 și 1973, iar comemorările organizate la Iași în ultimii ani arată că amintirea sa rămâne vie. Nu este o formulă întâmplătoare. Când o instituție păstrează în memorie un ierarh printr-un astfel de nume — „cel bun” — spune, de fapt, ce a contat cel mai mult în trecerea lui prin oraș: apropierea de oameni, delicatețea și felul în care a exercitat păstorirea.

În jurul Cetățuiei, al Catedralei Mitropolitane și al marilor așezări monahale, oamenii au căutat mereu mai mult decât o slujbă frumoasă. Au căutat un om capabil să le așeze viața lăuntrică. Acesta este motivul pentru care biografiile duhovnicilor importanți nu se citesc la Iași ca simple pagini de istorie bisericească, ci ca repere de încredere publică.

Teona SOARE