Cinci comune ieșene, în topul național al veniturilor!

* municipiul Iași, cu 1,88 miliarde lei venituri nete și 65,33% venituri proprii, ocupă locul al treilea în topul național, după București și Cluj, devansând Timișoara, Constanța, Brașov sau Sibiu * comuna Miroslava, cu 170,5 milioane lei venituri nete, a depășit deja multe structuri urbane din România și a devenit lider național între comune * locuri neașteptat de bune ocupă Ciurea, Tomești, Holboca sau Valea Lupului

Există statistici care doar descriu realitatea și există statistici care o răstoarnă. Tabelul veniturilor locale din România intră fără dubiu în a doua categorie. Este o hartă economică brută, fără cosmetizări, în care fiecare localitate își arată adevărata forță financiară sau vulnerabilitatea structurală, dincolo de orice discurs politic sau imagine administrativă.

Din această hartă se conturează o Românie neașteptată: una în care comunele depășesc orașe, suburbii devin centre economice reale, iar ierarhiile tradiționale se fisurează vizibil sub presiunea dezvoltării inegale.

În centrul acestui tablou, Iașul, care ocupă locul al treilea în topul național, după București și Cluj, devansând Timișoara, Constanța, Brașov sau Sibiu!

Iașul rămâne un pol regional puternic, cu 1,88 miliarde lei venituri nete și 65,33% venituri proprii, confirmând statutul de motor economic al Moldovei. Nu este doar un centru administrativ, ci un nucleu care generează și redistribuie activ resurse, susținând întreaga zonă metropolitană. Însă adevărata dinamică nu se vede în centru, ci în jurul lui, acolo unde începe transformarea accelerată a periferiei.

Miroslava, lider național între comune

Miroslava este exemplul cel mai spectaculos al acestei transformări. Cu 170,5 milioane lei venituri nete, comuna a depășit deja multe structuri urbane din România și a devenit lider național între comune, devansând marile competitoare Florești și Chiajna.

Aici nu mai vorbim despre rural clasic, ci despre o entitate periurbană complet remodelată de investiții, industrie și expansiune rezidențială. Miroslava funcționează practic ca o extensie economică a Iașului, dar cu propria greutate fiscală.

Comuna Ciurea (100,7 milioane lei), la câteva locuri de a prinde Pașcaniul (114,6 milioane lei venituri nete), devansează orașe importante, precum Rădăuți, Gheorgheni, Năsăud, Râmnicu Sărat, Târgu Neamț, Câmpia Turzii, Gura Humorului sau Podu Iloaiei - cu venituri de 81,63 milioane lei.

Și comuna Tomești, cu venituri de 74,78 milioane lei, devansează o serie de municipii și orașe importante, precum Cugir, Sinaia, Ovidiu, Motru, Buhuși, Rovinari, Urziceni.

Comuna Holboca, cu venituri nete de 60,7 milioane lei, deține un loc foarte bun în topul național, peste orașe precum Zlatna, Calan, Ștefănești, Mizil sau Jimbolia!

Orașele Hârlău (venituri de 46,4 milioane lei) și Târgu Frumos (44,8 milioane lei), devansate de zeci de comune din țară, ocupă un loc mediu în topul național.

Surprinzător, comuna Popricani, cu 39,6 milioane lei venituri, devansează o serie importantă de orașe, precum Topoloveni, Măcin sau Țăndărei. La mică distanță, iarăși surprinzător, comuna Focuri, cu 38,8 milioane lei venituri.

Comune care abia își mențin echilibrul

La capătul celălalt, comune precum Drăgușeni (4,8 milioane lei), Roșcani – 6,01 milioane lei, Mădârjac – 6,5 milioane lei, Fântânele – 7,16 milioane lei, Răchiteni – 7,23 milioane lei, Ciohorani – 7,5 milioane lei, Dobrovăț și Cozmești – ambele cu câte 8 milioane lei, rămân într-o zonă de vulnerabilitate fiscală profundă.

Aici se vede cea mai dură ruptură din întregul sistem: o Românie care accelerează economic și o Românie care abia își menține echilibrul administrativ.

***

Privit în ansamblu, județul Iași devine un sistem metropolitan complex, în care centrul urban concentrează forța economică, suburbii precum Miroslava și Valea Lupului devin poli emergenți, comune precum Ciurea, Tomești și Holboca depășesc orașe din alte județe, iar orașele mici sunt împinse într-o zonă mediană de competiție intensă.

Această structură nu mai urmează logica tradițională urban-rural, ci o logică a intensității economice și a proximității față de polii de creștere.

În final, ceea ce se vede din aceste date este o schimbare profundă de paradigmă. România locală nu mai este o hartă stabilă, ci un organism în reconfigurare continuă, în care comunele urcă, orașele se reașază, iar granițele dintre urban și rural devin tot mai fluide.

Daniel BACIU