Ciupercarii, vânătorii de arome din Codrii Moldovei

 * în adâncul pădurilor Sucevei, Neamțului și Iașului, toamna prinde o altă savoare pentru cei care au făcut din culesul de ciuperci o adevărată artă * pentru acești culegători – adesea oameni de-ai locului, dar și pasionați din orașele din apropiere – fiecare drum în pădure este o aventură * e un ritual care îmbină priceperea cu răbdarea și dragostea pentru natură * culesul ciupercilor de toamnă e o activitate unde se simt mai aproape de pământ, de foșnetul frunzelor căzute, dar și de o tradiție care se transmite adesea din generație în generație * astfel a apărut și un curent, foragingul, adică practica de a culege plante, ciuperci, fructe sălbatice și alte resurse naturale din natură pentru consum

Toamna aduce în pădurile din Suceava, Neamț și Iași o varietate de ciuperci, de la galben-aurii hribi la delicatele gălbiori și prețioasele trufe de toamnă. Hribii (Boletus edulis), cunoscuți și ca „regele pădurii”, sunt foarte căutați, având o textură fermă și o aromă delicată care îi face să fie deosebit de apreciați în bucătărie. Gălbiorii, de un galben intens, sunt întâlniți în zone umbroase și umede, preferând să se ascundă în straturi groase de frunze uscate. Și, pentru cei cu experiență, trufele de toamnă (Tuber) sunt premiul suprem – ascunse adânc în pământ, aceste delicatese rare sunt o adevărată comoară pentru cunoscători.

Pe lângă acestea, apar și specii precum râșcovi, ghebe și bureți, toate căutate nu doar pentru gustul lor, ci și pentru valoarea nutritivă pe care o aduc în alimentație. Cu toate acestea, fiecare culegător are un respect aparte pentru pădure și pentru ciupercile care o populează, știind că o selecție atentă și echilibrată este esențială pentru a proteja ecosistemul.

Locurile legendare ale culesului

În Suceava, pădurile din zona Rarău-Giumalău ori cele din zona Lupcina-Brodina sunt bine cunoscute pentru bogăția lor de ciuperci. De asemenea, codrii seculari de la Bucșoaia și Câmpulung Moldovenesc atrag anual culegători experimentați, dar și începători care vor să încerce acest meșteșug. În Neamț, pădurile din jurul Lacului Bicaz și cele din munții Ceahlău sunt printre cele mai cunoscute pentru diversitatea de ciuperci, oferind o abundență de hribi și gălbiori. La Iași, pădurea Bârnova și cea din Dobrovăț sunt locurile preferate de mulți culegători locali, care cunosc potecile și ascunzișurile unde cresc cele mai frumoase exemplare.

Pentru mulți dintre acești culegători, aceste locuri nu sunt doar destinații; ele sunt spații sacre, unde își regăsesc liniștea, unde zgomotul orașului dispare și rămâne doar foșnetul pădurii și parfumul umed al frunzelor căzute. Pe lângă plăcerea culesului, pentru mulți, pădurea este un loc de refugiu și o sursă de revitalizare.

Pentru culegători, culesul de ciuperci este mai mult decât o simplă activitate de toamnă. Este o tradiție, o formă de relaxare, dar și o provocare constantă, unde fiecare pas în pădure presupune cunoștințe precise și intuiție. Mulți dintre ei au învățat acest meșteșug de la părinți sau bunici, iar culesul de ciuperci devine un mod de a se conecta cu strămoșii și de a duce mai departe tradițiile lor. E o pasiune care nu aduce doar satisfacția culinară, ci și bucuria descoperirii.

„Fiecare ciupercă pe care o găsesc e ca o mică victorie”, spune nea Gheorghe, un culegător cu zeci de ani de experiență în pădurile Iașului. „Nu e vorba doar de ce culegi, ci de cum înveți să asculți pădurea, să o respecți”, a adăugat bărbatul.

Pentru alții, această activitate este și un prilej de socializare. La marginea pădurilor, culegătorii se întâlnesc, schimbă povești și sfaturi despre cele mai bune locuri de cules. Mulți povestesc că culesul de ciuperci i-a ajutat să dezvolte o relație mai profundă cu natura, să fie atenți la detalii și să aprecieze fiecare schimbare a anotimpurilor. Ce-i drept, nici veniturile nu sunt de neglijat, prețurile bureților fiind destul de mari. Spre exemplu, gălbiorii costă 25 de lei/kg, hribii, în cel mai buni caz, 40 de lei/kg. Dacă sunt aduși de la Suceava, hribii costă 60 de lei/kg sau 40 de lei/kg, în formă congelată.

Culesul în vremurile moderne, între tradiție și precauție

Culesul de ciuperci a dat naștere și unui curent, foragingul, adică practica de a culege plante, ciuperci, fructe sălbatice, și alte resurse naturale din natură pentru consum. Această activitate a devenit populară în ultimii ani, nu doar ca o formă de conectare cu natura, ci și ca o modalitate de a descoperi arome și ingrediente autentice, nealterate, care nu se găsesc în mod obișnuit în magazine. În plus, foragingul contribuie la reducerea amprentei ecologice, deoarece se bazează pe surse locale și nu implică procesarea industrială.

Foragingul presupune, de asemenea, cunoștințe și precauții, deoarece nu toate plantele sau ciupercile din natură sunt sigure pentru consum. Practicanții trebuie să fie familiarizați cu flora locală și să știe cum să identifice plantele comestibile, evitând în același timp specii toxice.

Pentru adevărații culegători de ciuperci, pădurea rămâne un loc sacru, un univers plin de viață și mister. Fiecare drum prin pădure e o reîntâlnire cu natura și cu ei înșiși, o șansă de a-și păstra echilibrul și de a-și aminti că, în fața naturii, omul rămâne mereu un elev.

 

Maura ANGHEL

În ultimii ani, datorită cererii tot mai mari pentru ciupercile de pădure, mulți culegători aleg să le vândă în piețe sau să colaboreze cu restaurante, unde acestea sunt la mare căutare. Totuși, culesul de ciuperci vine cu riscuri, și tocmai de aceea este important ca această tradiție să fie făcută în siguranță. Identificarea greșită a ciupercilor poate avea consecințe grave, iar culegătorii experimentați insistă mereu pe importanța cunoașterii fiecărui soi și pe respectarea regulilor de cules.