Conflictele din școli. Tensiunile ascunse așteaptă soluții durabile

În ultimii ani s-a vorbit tot mai mult despre conflictele din școli, dar mare lucru nu s-a făcut, dovadă și bullyingul în creștere. Sursele acestor conflicte sunt diverse și complexe. Deseori, ele izvorăsc din neînțelegerea nevoilor individuale, din diferențele de opinii sau din lipsa unui dialog deschis între părțile implicate. Pe de altă parte, mediul extern joacă un rol semnificativ. Presiunile familiale, stresul cotidian sau influențele negative din societate pot contribui la apariția tensiunilor în mediul școlar. Ministrul Educației și Cercetării, Daniel David, a atras atenția asupra acestui aspect, subliniind că „mare parte din tensiunea, conflictele pe care le vedem în școală, sunt alimentate și de ce facem și cum ne comportăm și noi la nivel social”. Această remarcă relevă conexiunea profundă dintre viața socială și atmosfera din interiorul școlii.

Un alt factor esențial în amplificarea conflictelor este lipsa de resurse adecvate pentru prevenirea și gestionarea acestora. Profesorii, care sunt adesea prima linie în observarea și intervenția în astfel de situații, se confruntă cu provocări imense. Lipsa unei formări specifice în gestionarea conflictelor sau în recunoașterea semnelor de suferință emoțională poate duce la escaladarea problemelor. Ministrul Daniel David a accentuat importanța sensibilizării cadrelor didactice: „Profesorii trebuie să fie mai atenți și mai sensibili și să aibă competențe minimale pentru a detecta elemente de bază în ceea ce privește problemele psihologice, problemele psihice, mai ales cele legate de depresie”.

Ce este de făcut?

Problema este agravată de insuficiența consilierilor școlari calificați, o situație recunoscută de ministru. Numărul mic al acestor specialiști raportat la numărul elevilor face dificilă gestionarea eficientă a cazurilor complexe. Ministrul David a subliniat că „nu putem cere de la orice consilier școlar să se ocupe de depresie sau alte tulburări dacă acesta a absolvit sociologia, pedagogia sau filozofia”, explicând nevoia urgentă de a angaja psihologi și psihoterapeuți care pot aborda aceste probleme specifice. De asemenea, a remarcat că „numărul de copii arondați unui consilier este prea mare”, ceea ce limitează capacitatea acestora de a interveni eficient.

Soluțiile pentru rezolvarea acestor probleme necesară o abordare integrată. Este crucial ca școlile să implementeze programe de educație emoțională și socială care să ajute elevii să înțelegă și să gestioneze mai bine propriile emoții. Astfel de inițiative nu doar că previn conflictele, dar contribuie și la crearea unui mediu mai sigur și mai armonios pentru toți cei implicați. „Formarea continuă a profesorilor în domeniul gestionării conflictelor este esențială. Profesorii trebuie să fie sprijiniți să dobândească abilități practice și instrumente de intervenție care să le permită să identifice și să gestioneze eficient situațiile dificile”, a punctat Manuela Istrate, expert în educație. Ministrul a insistat asupra necesarului de a stabili un „circuit foarte clar într-o procedură la nivelul școlii”, astfel încât orice profesor care identifică o problemă să știe exact către cine să o direcționeze.

Implicarea comunității și colaborarea cu organizații nonguvernamentale reprezintă un alt pilon important în soluționarea conflictelor din școli. Părinții, liderii comunității și autoritățile locale pot juca un rol esențial în sprijinirea programelor educaționale și emoționale. Fără o abordare holistică, conflictele din școli vor continua să persiste, afectând generațiile viitoare.

Conflictele din școli nu sunt doar despre ceea ce se întâmplă între elevi sau între elevi și profesori. Ele reflectă tensiunile mai mari din societate și lipsurile sistemului educațional pentru care este nevoie urgentă de măsuri aplicate.

Maura ANGHEL