Copiii care au învins începutul greu al vieţii s-au întors în braţele medicilor care i-au salvat
Copii care au cântărit la naştere doar 500 sau 900 de grame au revenit la Maternitatea „Cuza Vodă” din Iaşi, de data aceasta în braţele părinţilor, mergând, vorbind şi oferindu-le flori medicilor care le-au fost alături în primele şi cele mai grele luni de viaţă. Reîntâlnirea a fost una plină de emoţie, atât pentru familii, cât şi pentru personalul medical care i-a îngrijit.
Pentru Mihaela Zota, imaginea băieţelului ei de 900 de grame, conectat la aparate şi luptând pentru viaţă, este încă vie. Medicii îi dădeau atunci şanse aproape de zero. Astăzi, copilul este în clasa întâi, iar mama lui s-a întors la maternitate pentru a le revedea pe cele care au făcut posibil acest lucru. „Băieţelul a avut 900 de grame la naştere. Şansele, cum spunea şi doamna doctor Bivoleanu, aproape zero. Acum suntem bine, slavă Domnului! Putem spune că suntem bine”, a povestit Mihaela Zota.
O altă mamă, Andreea Florea, îşi aminteşte perioada în care fiecare zi de sarcină câştigată însemna o şansă în plus pentru copilul ei. A fost avertizată că ar putea naşte prematur şi că ar putea urma o perioadă lungă de spitalizare. Travaliul s-a declanşat în săptămâna 32, însă medicii au reuşit să amâne naşterea, iar fetiţa a venit pe lume la 33 de săptămâni, cu 1.770 de grame.
Primele zile au fost însoţite de teamă, mai ales când micuţa a început să piardă în greutate. După aproximativ patru zile, însă, acul cântarului a început să urce, iar părinţii au prins curaj. Fetiţa a rămas internată o lună şi două săptămâni. „A fost o perioadă foarte grea. Pe mine m-au externat şi trebuia să vin zilnic. Nu ratam. Veneam chiar şi de două ori pe zi. Nu o puteam alăpta, pentru că, fiind prea micuţă, era hrănită cu formulă. Atât medicii, cât şi asistenţii şi infirmierele au avut un rol foarte important în creşterea şi dezvoltarea ei”, a spus Andreea Florea.
Pentru o altă familie, lupta a însemnat trei luni petrecute în spital. Mama vorbeşte despre curaj, răbdare şi încredere în copilul care a luptat să trăiască, dar şi despre medicii cărora le datorează recuperarea lui. „În primul rând, vreau să le mulţumesc doamnelor doctor de la Terapie Intensivă. Ele au luptat alături de el. Doctorii cu Doamne-Doamne!”, a mărturisit aceasta. După externare, au urmat şi şedinţe de terapie, iar teama de eventuale complicaţii nu a dispărut complet.
Reîntâlnirea cu foştii pacienţi este una dintre cele mai mari satisfacţii ale profesiei.
Dr. Anca Bivoleanu a vorbit despre încărcătura emoţională a acestei zile, dar şi despre munca întregii echipe care face posibilă supravieţuirea şi dezvoltarea copiilor născuţi mult prea devreme. „Este o zi plină de emoţii, încărcată de amintiri frumoase, dar şi mai puţin frumoase. Este o zi de mulţumire sufletească pentru întregul personal medical, care este extraordinar, pentru că neonatologia este o muncă de echipă. Nu poţi face neonatologie fără echipă şi nu poţi face o treabă bună dacă nu iubeşti omul născut”, a declarat medicul.
Cea mai mare bucurie vine atunci când copiii care odinioară erau în incubatoare, conectaţi la aparate, se întorc pe propriile picioare, vorbesc şi îşi caută medicii şi asistentele care i-au îngrijit. „Este fantastic să vezi cum un copil care venea de la 500 de grame îţi oferă acum un buchet de flori, vine şi întreabă de doctoriţa cutare, de asistenta cutare. Stai de vorbă cu un copil care era în incubator, conectat la aparate, şi dintr-odată îl vezi că vine, îţi vorbeşte, socializează”, a mai spus dr. Anca Bivoleanu.
Întâlnirea de la Maternitatea „Cuza Vodă” a fost organizată în contextul marcării Zilei Mondiale a Prematurităţii, un prilej de a readuce în atenţie lupta copiilor născuţi înainte de termen şi efortul familiilor şi al echipelor medicale. În semn de solidaritate cu aceşti copii şi cu familiile lor, clădiri emblematice din Iaşi au fost iluminate în mov, culoarea asociată prematurităţii. Laura RADU