Copiii crescuți în transportul public

* în județul Iași aproape 5.000 de copii pleacă în fiecare dimineață din altă localitate ca să ajungă la ore * pentru mulți dintre ei, drumul dus–întors înseamnă 2–3 ore pe zi petrecute în autobuze, tramvaie sau microbuze, adică timp furat din somn, din învățare și din copilărie * în România, peste 100.000 de elevi fac naveta zilnic spre școală

Diminețile la Iași încep în stații. Copii de gimnaziu și liceeni urcă în tramvaie încă de la 6:30, cu rucsacul mai greu decât ei și cu ochii pe ceas. Pentru cei din zona metropolitană sau din comunele județului, ora 8:00 la școală înseamnă trezire la 5:00–5:30, un prim mijloc de transport până la marginea orașului și apoi un tramvai sau autobuz aglomerat spre centru. Așa se naște o generație crescută, la propriu, în transportul public.

Statisticile arată un fenomen, nu o excepție. La nivel național, peste o treime dintre liceeni fac naveta, iar aproximativ 7% petrec mai mult de o oră doar pe drumul dus. În Iași, aproape 5.000 de elevi sunt navetiști „oficial”, prinși în schemele de decontare, dar realitatea este mai mare decât cifrele: în Zona Metropolitană trăiesc zeci de mii de copii, iar aproape două treimi învață în altă localitate decât cea de domiciliu. În spatele acestor procente se află copii care petrec 10–15 ore pe săptămână doar pe drum.

Impactul pe somn este primul și cel mai vizibil. Un copil sau adolescent ar avea nevoie de 8–10 ore de somn pe noapte. Programul navetei lasă, în cel mai bun caz, 6–7 ore. Asta înseamnă un minus de 1–3 ore de somn, seară de seară, luni întregi. Oboseala cronică se vede dimineața, la prima oră, când elevii cască la propriu peste caiet, dar se vede și în memorie, atenție, capacitate de decizie. Mai ales la gimnaziu și liceu, când presiunea notelor și a examenelor este maximă, copiii intră în clasă deja uzați.

Performanța școlară concurează direct cu kilometrii de navetă. Profesorii știu care sunt „copiii de cursă lungă”: întârzie mai des, lipsesc mai mult când ninge sau plouă, renunță la cercuri, olimpiade și proiecte după-amiaza pentru că trebuie să prindă „microbuzul de 14:30”. Temele se fac pe genunchi, în autobuz, sau se amână la nesfârșit din lipsă de energie. Uneori, drumul lung devine un motiv tăcut de abandon: este greu să rămâi motivat într-un sistem care începe, zi de zi, cu o oră de stat în picioare în tramvai.

„La toate acestea se adaugă presiunea psihică. Copiii care fac naveta trăiesc cu un stres de fond: să nu piardă cursa, să nu întârzie, să fie atenți la bagaj, la abonament, la rutele schimbate. Timpul mare petrecut pe drum este umplut, de cele mai multe ori, cu telefonul – ore întregi de scroll, jocuri, video-uri, consumate în condiții de oboseală. Într-un context în care anxietatea și depresia la adolescenți sunt deja în creștere, naveta zilnică devine un factor suplimentar de vulnerabilitate: mai puțin timp pentru familie și prieteni, mai puțin timp pentru joacă și sport, mai puțin timp pentru a te regla emoțional”, a atras atenția Elena Donose, cadru didactic.

Iașul a făcut pași importanți: curse speciale pentru elevi, abonamente gratuite în oraș, modernizare de tramvaie și autobuze. Dar nu e suficient. Atâta timp cât harta liceelor „bune” nu se întâlnește cu harta noilor cartiere și a comunelor-dormitor, mii de copii vor continua să plătească, din orele lor de viață, prețul unui sistem gândit mai mult pentru statistici decât pentru ritmul biologic al unui copil. Clara DIMA