Dacă un înger ar fi coborât, vineri dimineață, la una dintre ferestrele Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii „Sfânta Maria” din Iași, ar fi văzut mai întâi copacii de afară. Verzi, liniștiți, legănați ușor de vânt, ca și cum ar fi încercat să trimită spre saloane o veste bună. Apoi ar fi privit înăuntru, acolo unde timpul are altă măsură: nu se numără în ore, ci în tratamente, în așteptări, în pași grăbiți pe hol și în curajul micilor pacienți.

Într-o secție a spitalului, ziua a căpătat o altă lumină. Nu prin discursuri mari, nu prin gesturi zgomotoase, ci prin daruri aduse cu grijă: cărți de povești, jucării, plușuri, păpuși, jocuri colorate și mici surprize pregătite pentru copiii care au nevoie, poate mai mult ca oricând, să simtă că lumea de dincolo de salon se gândește la ei.

Asociația Edulink, cu sprijinul oamenilor care iubesc copilăria, a dus aceste daruri către copiii internați într-o secție a Spitalului „Sfânta Maria”. A fost un gest simplu, dar plin de sens. Pentru că, într-un spital de copii, o carte nu este niciodată doar o carte. Poate fi o ușă deschisă spre o pădure cu vulpi și arici, spre basme, spre prințese, spre lumi în care binele învinge mereu. Un ursuleț nu este doar o jucărie, ci un prieten de ținut în brațe. Un joc nu este doar o cutie colorată, ci o pauză de la teamă, o clipă în care copilul uită că este pacient și redevine, pur și simplu, copil.

Pe pervazuri, lângă lumina care intra prin ferestre, darurile păreau să aștepte cuminți: pungi cu flori, cărți ilustrate, păpuși, plușuri moi, jocuri de îndemânare, mici bucurii adunate din grija unor oameni care au înțeles că solidaritatea începe de multe ori de la lucruri aparent mărunte. Fiecare obiect avea, parcă, propria lui poveste. Fiecare spunea în tăcere: „Sunt aici pentru tine”.

Privită prin ochii unui înger, această acțiune nu s-ar măsura în numărul darurilor, ci în lumina pe care o pot aprinde. Într-un zâmbet. Într-o mână care strânge un pluș. Într-o carte deschisă pe pat. Într-un copil care, pentru câteva minute, pleacă din spital fără să părăsească salonul, purtat de o poveste.

Oamenii care au sprijinit Asociația Edulink au trimis, de fapt, mai mult decât jucării și cărți. Au trimis semnul că le pasă. Au trimis o bucată de copilărie acolo unde copilăria este încercată. Au trimis culoare într-un spațiu în care albul halatelor și rutina medicală fac parte din fiecare zi.

Iar aceasta este, poate, cea mai frumoasă formă de bunătate: aceea care nu se vede mereu până la capăt, dar se simte. Bunătatea care nu cere aplauze. Bunătatea care ajunge într-o secție de spital, se așază lângă un copil și îi spune, fără cuvinte: „Nu ești singur”.

Dacă îngerul ar fi rămas acolo până la sfârșitul zilei, poate că nu ar fi notat câte pachete au fost aduse și nici câte jucării au fost împărțite. Ar fi notat altceva, mult mai important: că într-o secție a Spitalului „Sfânta Maria”, copilăria a fost chemată pe nume și a venit cu daruri, cu povești și cu lumină.

Iar pentru copiii care au primit aceste daruri, ziua aceea poate nu va fi ținută minte prin cuvinte mari. Poate va rămâne doar ca o amintire blândă: ziua în care cineva necunoscut s-a gândit la ei. Ziua în care, printre tratamente și așteptări, a intrat în salon o bucurie mică. Ziua în care, pentru câteva clipe, spitalul a făcut loc copilăriei. Maura ANGHEL