PĂDUREA și mișcările politice din jurul ei!

PĂDUREA și mișcările politice din jurul ei!

În România, termenul ,,defrișare" este de cele mai multe ori folosit incorect, și de multe ori cu scopul de a induce o stare de "urgență" sau chiar "anxietate" ecologică în rândul celor care nu au cunoștințe tehnice în domeniul silviculturii.

Ca specialiști ne este foarte greu să acceptăm lejeritatea cu care se folosește la noi termenul de defrișare, cu atât mai mult cu cât vedem unele organizații de mediu folosindu-l ostentativ cu scopul de a convinge cetățenii că suntem martorii unor cataclisme naturale.

Nu este locul, și nici nu avem suficient spațiu pentru a explica motivele posibile din spatele acestui fenomen, dar ne vom rezuma să clarificăm câteva aspecte:

- în România defrișările se realizează pentru schimbarea categoriei și utilizării terenului din pădure în pârtii de schi, autostrăzi, construcții esențiale, toate aceste categorii fiind strict reglementate de Codul Silvic; 

- în România nu se fac defrișări pentru transformarea pădurii în teren agricol, ci dimpotrivă există multe suprafețe de teren agricol (în general pășuni și fânețe) care se împăduresc natural din cauza abandonării acestor terenuri de către proprietari;

- tăierile ilegale din pădurile României, nu se numesc defrișări. Chiar și în cazurile deja bine cunoscute (Maramureș, Argeș, Apuseni) și grave în care pădurile au fost tăiate ilegal pe suprafețe relativ mari (sute sau chiar mii de hectare), DE CELE MAI MULTE ORI CU MULȚI ANI ÎN URMĂ, aceste terenuri NU ÎȘI SCHIMBĂ DESTINAȚIA ci rămân terenuri forestiere CARE SE VOR ÎMPĂDURI prin plantare sau, pe porțiuni mici, cu regenerare naturală;

- tăierea arborilor maturi (o consecință a nevoii de lemn a societății noastre) de pe o suprafață de pădure, este un proces normal, în mare majoritate a cazurilor planificat și urmat de regenerarea suprafețelor prin plantare și regenerare natural;

- unei păduri bătrâne din care arborii se extrag (se taie) îi urmează o pădure tânără care se regenerează din sămânța arborilor bătrâni, sau ajutată de silvicultori prin plantare;

- chiar și în cazul unei suprafețe total protejate (de exemplu în pădurile din zona de protecție strictă a unui Parc Național) arborii bătrâni vor muri (la un moment dat) și arborii tinerii le vor lua locul, însă într-o perioadă mai lungă de timp comparativ cu cazul unei păduri din care se recoltează lemn. Aspectul acestei păduri cu mulți arbori bătrâni, cu foarte multe rupturi cauzate de putregai în exces este pur și simplu înfiorător și sinistru (dar și un focar de infecție și nu în ultimul rând un mare pericol de apariție a unor incendii, provocate de natură (trăsnet) sau chiar de factorul uman (o tigară aruncată).

Politizarea problemei pădurilor transformă o criză ecologică și economică reală într-o armă de dispută electorală și de control al resurselor. În loc să genereze soluții tehnice bazate pe date științifice, managementul forestier devine frecvent un teren de negociere politică.

Discuțiile, mai ales când politicul încearcă să găsească teme cu impact emotional și priză la public în România, multe alimentate artificial, doar pentru că românilor le pasă cu adevărat de pădure, reprezintă un adevărat pericol atât pentru pădure, în întregul ei ansamblu, cât și pentru oameni.

Reglementările de mediu blochează activitatea silvicultorilor prin birocrație excesivă și întârzieri procedurale în avizarea planurilor de management (amenajamente silvice). Această realitate generează un conflict major între obiectivele de conservare și cele economice ale sectorului forestier. Activiștii de mediu folosesc breșele legislative pentru a suspenda în instanță avizele de mediu sau amenajamentele întregi. Acest lucru oprește complet lucrările în ocoalele silvice respective.

Vajnicilor "apărători ai mediului" care văd la tot pasul numai infracțiuni sau defrișări și care doresc interzicerea tăierilor le reamintim că exploatarea este parte a procesului de regenerare, iar beneficiile pe care le aduce pădurea nu sunt numai de ordin ecologic, ci și de ordin economic sau social. Cum spunea cineva, dacă te duci în sala de operație când operează un chirurg pe cord deschis, zici că îl măcelărește pe pacient, dar peste o lună pacientul arată și se simte foarte bine. Tot așa și cu tăierea pădurii, un parchet de exploatare nu e cea mai frumoasă priveliște, dar e un act necesar ca pădurea să reîntinerească. Iar politicienii iubitori de mediu ar trebui să aibă mai multă încredere în silvicultori, să-i asculte și să-i sprijine, astfel încât să nu mai ratăm oportunități de finanțare a pădurilor, de exemplu prin PNRR (lobby-ului făcut de conaționalii noștri la Bruxelles sub pretextul că accesibilizarea ar favoriza defrișarea pădurilor). Uneori, nu vezi pădurea din cauza copacilor!

Pădurea este a noastră, a tuturor și una din puținele resurse care ne-a mai rămas, așa că trebuie să avem mare grijă de ea!