INCHIDE

De la ie la podium. Cât valorează o oră de muncă în moda din Iași

De la ie la podium. Cât valorează o oră de muncă în moda din Iași

* două forme de creație vestimentară ajung, în același weekend, la Iași: cămașa tradițională lucrată manual și colecțiile noii generații de designeri * dincolo de estetică, ambele ridică aceeași întrebare: cât din prețul unei haine plătește, de fapt, munca celui care a creat-o?

O cămașă cusută punct cu punct și o piesă pregătită pentru podium par să aparțină unor lumi diferite. În realitate, în spatele ambelor există materiale, zeci sau chiar sute de ore de lucru, încercări, prototipuri, finisaje și costuri care nu se văd pe etichetă. Între 11 și 12 septembrie, cele două lumi se suprapun la Iași și oferă o ocazie rară de a privi moda nu doar ca spectacol, ci ca muncă și afacere.

Două feluri de a face haine, în același loc

Între 11 și 13 septembrie, Iașul găzduiește ediția a V-a a Târgului Național „Cămașa tradițională – meșteșug și mod de viață”. Sunt anunțați meșteri din 10 județe – Argeș, Iași, Botoșani, Bistrița-Năsăud, Brăila, Buzău, Cluj, Neamț, Suceava și Vaslui – precum și din Republica Moldova. Publicul va putea vedea nu doar produsele finite, ci și ateliere în care sunt prezentate croirea și coaserea unei cămăși tradiționale.

În paralel, între 10 și 12 septembrie, Art East Fashion Weekend aduce la Iași tineri designeri din țară și colecții de modă contemporană. Manifestarea este construită tocmai ca o platformă prin care creatorii aflați la început de drum să își prezinte lucrările publicului și profesioniștilor din industrie. Vineri, 11 septembrie, este programată de la ora 18.00 o prezentare dedicată noii generații de designeri.

Prețul unei haine nu este salariul creatorului

Comparația dintre o ie și o piesă de designer devine interesantă când dispare podiumul și rămâne calculul. La o cămașă tradițională, prețul trebuie să acopere pânza, firele, croiul, documentarea modelului, cusutul și finisajele. La o piesă contemporană apar materialele, tiparul, prototipul, manopera, eventualele retușuri, producția în serie mică, fotografiile, prezentarea, promovarea și vânzarea. În ambele cazuri, prețul afișat nu este echivalent cu venitul creatorului. Din suma plătită de cumpărător trebuie scăzute materialele, taxele, transportul, comisioanele, costurile de promovare și cele de participare la evenimente. Abia ceea ce rămâne poate remunera efectiv orele de muncă și poate produce un profit.

De aici apare o întrebare incomodă pentru întreaga industrie creativă: cât valorează o oră de lucru a unui om care face haine?

O ie poate concura cu moda rapidă doar dacă munca este plătită

Problema este și mai vizibilă în cazul meșteșugului tradițional. Un produs realizat manual nu poate concura la timp de execuție și cost cu o piesă fabricată industrial în mii de exemplare. Dacă însă cumpărătorul compară doar cele două etichete de preț, fără să ia în calcul numărul de ore din spatele lor, meșteșugarul intră într-o competiție pe care economic nu o poate câștiga.

Tocmai de aceea organizatorii târgului ieșean insistă asupra diferenței dintre cămașa autentică și produsele comercializate generic sub numele de „ie”. Nu este doar o discuție despre patrimoniu, ci și una despre valoarea economică a muncii manuale.

Tinerii designeri au aceeași problemă, într-o industrie diferită

Nici creatorii tineri nu vând exclusiv o bucată de material. Pentru o colecție trebuie investite bani înainte ca prima piesă să fie cumpărată: documentare, concept, materiale, mostre, tipare, probe, producție, imagine și promovare. Un podium poate aduce vizibilitate, dar vizibilitatea nu plătește automat facturile. Pentru designerii aflați la început de drum, adevărata provocare începe după prezentare: găsirea clienților, stabilirea unui preț care să fie acceptat de piață și, mai ales, transformarea creației într-o activitate din care se poate trăi.

Astfel, întâlnirea de la Iași dintre ia lucrată manual și moda noii generații scoate la suprafață aceeași problemă economică. Putem admira o haină în câteva secunde. Pentru cel care a făcut-o, însă, ea poate însemna zile, săptămâni sau luni de muncă.

Teona SOARE