Iașul și-a schimbat reperele în ultimele două decenii. Dacă odinioară centrul civic, parcurile sau piețele erau locuri de întâlnire, astăzi oamenii preferă să se vadă „la Palas” sau „la Iulius”. Alături de acestea, Mall Moldova, Moldova Center (fost Moldova Mall), Felicia Shopping Center, ERA Shopping Park (integrat acum în Mall Moldova) și Centrul Comercial eGros completează harta comercială a orașului. Împreună, oferă peste 230.000 m² de spații închiriabile, cifră impresionantă pentru capitala Moldovei.

Mecanisme de compensare emoțională

Mall-urile din Iași nu înseamnă doar shopping. Ele adăpostesc cafenele, restaurante, cinematografe, spații de birouri și zone de relaxare. Pentru adolescenți, sunt locuri unde își construiesc identitatea și prieteniile; pentru familii, devin spații de petrecere a timpului liber; pentru seniori, un loc sigur pentru o plimbare. Ele funcționează ca un fel de agora contemporană, unde comunitatea se adună în lipsa altor alternative suficient de atractive.

Totuși, specialiștii în sănătate mintală atrag atenția asupra unui fenomen mai puțin vizibil: cumpărăturile compulsive. Psihologii explică faptul că, pentru mulți, plimbarea printre vitrine nu mai este un simplu obicei, ci un mecanism de compensare emoțională. „Oamenii cumpără pentru a scăpa de anxietate sau plictiseală. Este o formă de terapie scurtă, care oferă senzația de control și bucurie imediată. Problema apare atunci când acest tipar devine regulă și nu mai rămâne doar un gest ocazional”, spun specialiștii. Andreea, 32 de ani, recunoaște că se regăsește în această descriere: „De fiecare dată când am o zi proastă, merg la mall. Faptul că intru într-un magazin, probez haine și cumpăr ceva nou mă face să uit de griji. Pentru câteva ore, simt că totul e în ordine. Abia seara, când îmi dau seama câți bani am cheltuit, apare vinovăția”.

Mall-urile din Iași sunt atât simptom, cât și soluție

Fenomenul nu este singular și nici specific Iașului. Dar aici, densitatea mare de centre comerciale în raport cu populația orașului favorizează acest comportament. Prin comparație, Cluj-Napoca are două mall-uri mari — VIVO! (61.000 m²) și Iulius Mall (41.000 m²) — cu o suprafață totală mai mică decât cea a Iașului. Bucureștiul domină prin giganți precum AFI Cotroceni sau Băneasa Shopping City, dar raportat la dimensiune și venituri, Iașul se distinge ca orașul unde mall-ul joacă un rol social central.

Acest rol nu este în întregime negativ. Mall-urile au adus infrastructură modernă, investiții, locuri de muncă și evenimente care altfel poate nu și-ar fi găsit spațiul. În același timp însă, ele reflectă un adevăr incomod: lipsa unor alternative publice care să ofere aceeași atracție și confort. Piața Unirii rămâne sufocată de trafic, spațiile verzi sunt limitate, iar evenimentele culturale nu reușesc întotdeauna să concureze cu oferta comercială.

De aceea, „depresia de la mall” nu înseamnă doar cumpărături compulsive. Este imaginea unei societăți care caută liniște și apartenență în locuri construite pentru consum. Oamenii nu vin doar pentru a cumpăra, ci pentru a simți că aparțin unui spațiu viu, curat și sigur.

În final, mall-urile din Iași sunt atât simptom, cât și soluție. Simptom al unei comunități cu puține alternative reale de recreere și socializare, soluție temporară pentru plictiseală, stres și singurătate. Iar întrebarea nu este dacă ele ar trebui să existe, ci cum poate orașul să creeze și alte spații la fel de atractive, unde oamenii să vină nu doar pentru a consuma, ci și pentru a trăi cu adevărat.

Dan DIMA