Economia rușinii. Iașul care muncește „la negru” ca să supraviețuiască

* cel mai mare oraș al Moldovei are o economie paralelă care nu se vede în statistici până când apare un control, o accidentare sau o ceartă pe bani * se lucrează în case la menaj, pe lângă paturi la îngrijirea bătrâniilor, pe șantiere și pe străzi, la livrări

În Iași, „la negru” nu mai e doar povestea șantierului. S-a mutat în apartamentele unde cineva vine două ore „să facă lună”, în casele unde un bătrân are nevoie de supraveghere și igienă, în bucătăriile unde turele se prelungesc și în livrările care par moderne, dar împing riscul în spatele unui ecran. O economie de supraviețuire, împachetată în rușine și tăcere: nimeni nu se laudă cu ea, dar foarte mulți o folosesc.

Când statul își bagă capul pe ușă, realitatea iese la suprafață în cifre. Inspectoratul Teritorial de Muncă Iași arată că doar în vara lui 2025 (iunie–august) au fost identificate 162 persoane care prestau muncă nedeclarată, iar 31 de angajatori au fost sancționați cu amenzi totalizând 1.415.000 lei. În același mesaj public, instituția enumeră exact domeniile în care a intrat cu controale: construcții, hoteluri și restaurante, livrări la distanță și comerț.

Frica zilei de mâine întreține munca la negru

Dar Iașul „la negru” nu trăiește doar în rapoarte. Trăiește în tarifele pe care le știe toată lumea și pe care puțini le pun pe hârtie. Pe platforme de joburi locale, o menajeră se negociază frecvent în plaja 25–45 lei/oră, cu plata în numerar trecută, uneori, direct în anunț. În paralel, firmele de curățenie care lucrează legal listează tarife la metru pătrat: 5–7 lei/mp pentru curățenie generală și 7–10 lei/mp după constructor, plus costuri separate pentru geamuri sau mecanizare. Diferența dintre cele două lumi nu e doar prețul, ci protecția: în varianta „din vorbă”, dacă se întâmplă ceva, omul rămâne singur cu problema.

În îngrijirea bătrânilor, zona gri e și mai adâncă pentru că vorbim despre muncă fizică și emoțională, de multe ori în regim de ore lungi sau noapte. În practică, negocierea se face „la caz”, pe program și pe urgență, iar contractul e amânat pentru „după ce vedem dacă ne potrivim”. Statul are, teoretic, un instrument care ar putea scoate o parte din piața asta la lumină: tichetele pentru activități casnice, reglementate prin lege și operate prin platforma ANOFM, inclusiv pentru activități precum îngrijirea și supravegherea persoanelor dependente. Iar Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Iași a făcut campanii publice de informare tocmai ca ieșenii să folosească acest mecanism. Numai că, în teren, „mai simplu” bate „mai sigur” aproape de fiecare dată.

Pe construcții, „la zi” rămâne limbaj curent. În anunțuri locale apare explicit: 200 lei/zi pentru muncitor necalificat, lucrări la casă, în Iași, cu toate detaliile spuse direct. În alte anunțuri, pentru echipe și lucrători, se ajunge la salarizări afișate de 35 lei/oră. Aici se vede mecanismul care hrănește economia nedeclarată: presiunea pe termen scurt. Proprietarul vrea „repede și mai ieftin”, muncitorul vrea „azi bani”, iar contractul devine un obstacol birocratic într-o piață care funcționează pe urgență și recomandări.

În HoReCa, aceeași poveste se joacă la altă temperatură: în bucătării. La final de ianuarie 2026, un control a scos la iveală multe persoane care munceau la negru, iar firmele au fost amendate cu aproape 100.000 lei, pe lângă probleme de securitate și organizare. Iar livrările sunt, poate, cea mai nouă mască a vechii economii gri. Anunțurile promit mult și repede: în Iași apar oferte cu 4.000–12.000 lei pentru curieri pe platforme precum Glovo, Wolt sau Bolt Food, unele actualizate chiar în februarie 2026. Doar că „cât rămâne” e altă discuție: după cheltuieli și comisioane, estimările de piață vorbesc despre 2.500–4.500 lei pentru full-time, cu variații mari în funcție de orele de vârf și volum. Nu întâmplător, ITM Iași spune că zona livrărilor prin platforme digitale are nevoie de monitorizare mai bună pentru identificarea muncii nedeclarate: acolo unde relațiile sunt fragmentate, controlul devine mai greu.

Economia rușinii funcționează pentru că împacă, pe termen scurt, două frici: frica angajatorului de costuri și frica lucrătorului de lipsa banilor.

Dan DIMA