Facturile de iarnă strâng Iașul în menghină

* în lunile reci, costul locuinței se mută din zona confortului în cea a presiunii financiare * încălzirea, energia electrică și întreținerea cresc simultan și comprimă bugetul unei familii, inclusiv acolo unde venitul este mediu

Iarna, bugetul lunar al celor mai mulți dintre ieșeni începe să arate ca o hartă de supraviețuire. Facturile fixe intră în competiție directă cu mâncarea, transportul, medicamentele și orice imprevizibil. Gazul arde primul în buget, încă din momentul în care caloriferele nu mai sunt o opțiune, ci o condiție de trai. Apoi vine curentul electric, cu tot ce ține de viața zilnică: lumină, gătit, electrocasnice, uneori încălzire suplimentară acolo unde temperatura din casă nu mai poate fi ținută doar din calorifere. Peste ele se așază întreținerea de la asociație, cu apa, spațiile comune și costurile care, iarna, au tendința să urce aproape reflex.

Presiunea nu se vede doar la salariile mici, ci și la veniturile medii, pentru că utilitățile cresc tocmai în lunile în care cresc și celelalte cheltuieli inevitabile ale familiei. În acest peisaj, oamenii nu mai vorbesc despre „cât consumă”, ci despre cum se schimbă luna: facturile „fixe” ajung să concureze direct cu mâncarea, transportul, medicamentele și orice imprevizibil. Există și taxe separate, dar acestea nu sunt cele care încarcă decisiv nota de plată; greutatea vine din trioul mare: gaz, curent, întreținere.

„Nu mai avem senzația că plătim utilități, ci că plătim dreptul de a sta în casă. Când le achiți, începe luna adevărată. Și începe cu minus… Cel mai rău e că nu poți face planuri. Într-o lună te lovește gazul, în alta întreținerea, apoi apare ceva medical și se termină orice rezervă”, spune Ion Marineanu, proprietarul unui apartament cu trei camere din Tătărași. La ultimele facturi, el a achitat 960 lei la gaz, 300 lei la energie electrică și 300 lei la asociație. Doar aceste trei poziții duc luna într-o zonă în care utilitățile nu mai sunt „de gestionat”, ci de suportat.

Mâncarea, o altă cheltuială imensă

După facturile enorme apare acea parte pe care o simte fiecare zi: mâncarea. În practică, multe familii mută din farfurie ca să acopere factura: trec pe liste scurte, vânează promoții, amână carnea, renunță la ieșiri, reduc încălzirea într-o cameră, taie din mici „plăceri” care, până nu demult, țineau de normalitate. La transport se adaugă naveta sau benzina, la sănătate apar rețete și analize, la copii vin rechizite și activități. Iarna, toate aceste costuri nu dispar — doar că utilitățile se așază primele la masă și iau partea cea mai mare.

Duritatea acestor sume se vede imediat când sunt puse lângă venituri. Institutul Național de Statistică indică un câștig salarial mediu net de 5.615 lei în noiembrie 2025. La nivel local, Direcția Județeană de Statistică Iași indică pentru județ un net mediu de 5.270 lei. Cu alte cuvinte, într-o gospodărie cu venit „mediu”, o lună de iarnă poate consuma o parte consistentă din bani înainte să înceapă cheltuielile reale ale familiei.

Însă, pentru foarte mulți, „salariul mediu” rămâne o bornă de statistici, nu o realitate. Pe fundal rămâne și nervul pieței, care face ca facturile să fie percepute ca risc, nu ca rutină. Pentru gaze naturale, furnizorii și cadrul legal al ANRE indică plafonarea la 0,31 lei/kWh (TVA inclus) pentru clienții casnici până la 31 martie 2026. La energia electrică, schema de sprijin a încetat la 1 iulie 2025, iar facturarea revine la prețul din contract, cu informări către clienți.

Coșmarul facturilor nu mai ține doar de consum. Ține de felul în care, într-un oraș mare, iarna poate muta greutatea lunii de pe trai pe locuință. După ce ai plătit gazul, curentul și întreținerea, restul devine, pentru tot mai multe familii, un exercițiu de tăiat din normal. Dan DIMA