Fântânile otrăvite ale Iașului

Apa din fântânile publice ale județului Iași rămâne o problemă majoră de sănătate publică. În 2025, DSP Iași a verificat 166 de fântâni, iar 137 au fost supuse interdicției de folosire. Datele arată o vulnerabilitate serioasă în satele unde accesul la rețele publice de apă și monitorizare constantă este încă inegal.

Au fost verificate și 22 de izvoare captate pe domeniul public, iar 11 au primit aceeași măsură. Datele apar în cel mai recent raport județean privind calitatea apei potabile. În total, în județul Iași sunt indicate 2.946 de instalații publice de tip fântână și 155 de izvoare captate pe domeniul public.

Cifrele arată că problema nu este una izolată. În multe sate, fântâna rămâne sursă de apă pentru băut, gătit, animale sau grădină. Însă apa poate părea limpede, fără gust sau miros suspect, chiar și atunci când are depășiri chimice ori bacteriologice.

Monitorizare limitată, risc greu de văzut la timp

Diferența dintre numărul total de fântâni publice și cele verificate arată dimensiunea unei probleme administrative. Din 2.946 de fântâni publice, DSP a monitorizat 166. Diferența nu înseamnă automat că restul surselor sunt nesigure. Arată însă cât de dificilă este monitorizarea completă fără implicarea primăriilor, fără bugete locale și fără o evidență actualizată a surselor de apă folosite de populație.

Pentru comparație, în 2024, raportul DSP Iași indica 3.114 fântâni publice și 121 de izvoare captate pe domeniul public. Atunci au fost monitorizate 62 de fântâni și 27 de izvoare, iar toate au fost supuse interdicției de folosire.

În 2025, numărul fântânilor verificate a crescut, dar rezultatul rămâne sever: majoritatea celor controlate au fost declarate improprii pentru folosire.

De ce sunt periculoși nitrații și nitriții din apa de fântână

Nitrații și nitriții pot ajunge în apă din sol, fertilizanți, dejecții, platforme de gunoi de grajd amplasate necorespunzător sau din fântâni construite prea aproape de surse de poluare. Ghidul elaborat de Ministerul Sănătății și Institutul Național de Sănătate Publică arată că depășirile pot avea mai multe cauze: compoziția naturală a solului, folosirea fertilizanților azotați și nerespectarea condițiilor igienico-sanitare de amplasare a fântânilor.

Limita de referință pentru nitrați în apa potabilă este de 50 mg/l, potrivit aceluiași ghid, prag regăsit în legislația națională, în recomandările europene și în cele ale OMS.

„Riscul cel mai mare este pentru sugari, copii mici și gravide. În cazul sugarilor, apa contaminată cu nitrați, folosită la prepararea laptelui praf, ceaiului sau alimentelor, poate favoriza apariția methemoglobinemiei, cunoscută popular drept boala albastră”, a spus Ecaterina M. medic igienist. Afecțiunea reduce capacitatea sângelui de a transporta oxigenul și poate deveni o urgență medicală.

Fierberea apei nu elimină nitrații

Una dintre cele mai periculoase confuzii este ideea că apa de fântână devine sigură dacă este fiartă. Fierberea poate reduce riscul microbiologic, dar nu elimină nitrații. Dimpotrivă, prin evaporare, concentrația lor poate crește, avertizează ghidul Ministerului Sănătății și INSP.

Pentru familiile cu sugari, copii mici sau femei însărcinate, recomandarea de bază rămâne testarea apei înainte de folosirea ei pentru băut sau pentru prepararea hranei.

În lipsa unui buletin de analiză recent, soluția mai sigură este folosirea apei plate sau a apei dintr-o sursă verificată.

Ce pot face primăriile în 2026

În satele Iașului, problema fântânilor nu mai poate fi tratată doar ca o grijă individuală a fiecărei gospodării. Este o problemă de sănătate publică, infrastructură și administrație locală. Primăriile pot începe cu o hartă simplă a fântânilor publice folosite de populație. Prioritare ar trebui să fie sursele de apă aflate lângă școli, grădinițe, dispensare, zone aglomerate sau comunități fără acces la rețea publică.

Fiecare fântână publică ar trebui să aibă un istoric minim: când a fost analizată, ce rezultat a avut, dacă apa este bună de băut și dacă există restricții pentru copii sau gravide.

Apa din fântânile Iașului rural spune mai mult decât arată un pahar limpede. Vorbește despre sate în care infrastructura a rămas în urmă, despre familii care depind de surse nesigure și despre administrații locale care trebuie să treacă de la reacție la prevenție.

Teona SOARE