Fenomenul „tavanului de sticlă” și ecoul pașilor pe coridorul egalității de gen
Dimensiune font:
* egalitatea de gen rămâne un subiect sensibil și actual în multe industrii, unde diferențele salariale, hărțuirea la locul de muncă și accesul limitat la poziții de conducere continuă să creeze inechități * femeile întâmpină obstacole invizibile, dar reale, în drumul lor profesional, iar prejudecățile adânc înrădăcinate încă influențează deciziile din multe organizații * de la salarii mai mici pentru aceeași muncă până la sexism în domenii dominate de bărbați, lupta pentru echitate este departe de a fi încheiată
Egalitatea de gen este un ideal către care societatea continuă să tindă, dar realitatea arată că drumul este încă presărat cu obstacole. Diferențele salariale, hărțuirea la locul de muncă și lipsa accesului la poziții de conducere sunt doar câteva dintre provocările cu care femeile se confruntă zilnic. În multe industrii, prejudecățile de gen rămân puternice, iar ideea că anumite profesii sunt „pentru bărbați” încă influențează cariere și destine. Deși progresele sunt vizibile, inechitățile persistă, iar vocea celor care cer schimbare devine tot mai puternică.
Într-o sală de conferințe plină, Ana privește atent graficul de pe ecran. Curbele sunt clare, realitatea și mai clară: pentru aceeași muncă, femeile câștigă cu 20% mai puțin decât bărbații. Statisticile sunt seci, dar poveștile din spatele lor ard de nedreptate.
„Când am început să lucrez în inginerie, eram singura femeie din echipă. La finalul primului an, am descoperit întâmplător că un coleg, cu aceleași responsabilități și experiență, avea un salariu cu 30% mai mare decât al meu”, povestește Ana. A întrebat superiorii de ce și a primit un răspuns ambiguu: „El negociază mai bine”. Dar de ce trebuie femeile să lupte pentru ceva ce ar trebui să fie firesc?
Această realitate este confirmată de rapoartele internaționale: femeile sunt plătite mai puțin decât bărbații, chiar și în industrii unde performanța se măsoară obiectiv. În multe cazuri, motivul este simplu și revoltător – prejudecăți adânc înrădăcinate. Multe femei aleg să nu vorbească despre experiențele lor de hărțuire la locul de muncă, de teamă să nu fie percepute ca „dificile” sau „sensibile”. Ioana, o tânără avocat, povestește despre un șef care făcea comentarii nepotrivite și despre colegi care întorceau privirea. „Când am raportat incidentul, mi s-a spus că exagerez și că trebuie să am simțul umorului”. După luni de tăcere, a decis să plece. „Nu am vrut să lucrez într-un loc unde tăcerea este regula”.
Hărțuirea – umbre invizibile în birouri luminoase
Pentru Maria, hărțuirea la locul de muncă nu a fost un episod singular, ci o realitate zilnică. Glumele cu dublu sens, privirile insistente, comentariile despre cum „o femeie frumoasă nu trebuie să muncească așa de mult” au devenit un fundal toxic al fiecărei zile.
„Am încercat să vorbesc cu HR-ul, dar mi s-a spus că exagerez și că ar trebui să mă bucur că sunt apreciată”, spune ea. După luni de stres și frică, a ales să plece. Nu pentru că nu era competentă, ci pentru că sistemul nu a protejat-o.
„Tavanul de sticlă” – bariera care nu se vede, dar se simte
În consiliile de administrație, în sălile unde se iau decizii, femeile sunt minoritare. „Am fost în această companie de zece ani, am adus cele mai mari contracte și totuși, când s-a eliberat o poziție de conducere, postul a fost oferit unui bărbat mai puțin experimentat”, povestește Ioana. Explicația? „Este mai potrivit pentru responsabilitățile de leadership.”
Fenomenul poartă un nume – „tavanul de sticlă” – o barieră invizibilă, dar reală, care le oprește pe femei din ascensiunea profesională. Fie că este vorba despre îndoieli legate de capacitatea lor de a gestiona echipe sau despre percepția că nu pot face față presiunii, femeile trebuie să muncească dublu pentru a ajunge la aceleași rezultate. Lipsa femeilor în funcții de conducere nu este un accident. Este rezultatul unui sistem care, adesea inconștient, le exclude. „Leadership-ul este perceput ca fiind masculin, iar femeile sunt văzute mai degrabă ca suport, nu ca decidenți”, explică sociologul Andreea Vasilescu.
Industria bărbaților și curajul femeilor
Domenii precum IT-ul, construcțiile, ingineria sau transporturile au fost considerate, multă vreme, „ale bărbaților”. Femeile care pătrund în aceste industrii sunt adesea privite cu suspiciune, iar uneori sunt nevoite să își dovedească competența în fața unor prejudecăți absurde.
Dar ele rezistă. Fie că sunt mecanici de locomotivă, programatoare, arhitecte sau ingineri de sunet, femeile continuă să își croiască drumul într-o lume care, deși încearcă să le țină la margine, are nevoie de ele.
Egalitatea de gen nu este doar un ideal, ci o necesitate. Este despre salarii egale, despre respect, despre dreptul fiecăruia de a fi tratat corect, indiferent de gen.
Femeile vorbesc, luptă și nu mai acceptă să fie împinse la periferia succesului. Iar pașii lor pe coridorul schimbării sunt din ce în ce mai puternici.
Deși progresul este vizibil, mai sunt multe de schimbat. Cotele de gen, legislația mai clară și politicile de incluziune sunt pași necesari. Însă, dincolo de reguli, este nevoie de o schimbare de mentalitate.
Maura ANGHEL
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau