GALERIE FOTO --Strada Podișului, uitată în noroi. 20 de ani fără asfalt

Strada Podișului din Iași arată, după ultimele ploi, ca un drum de șantier abandonat. Mașinile mari au săpat șanțuri adânci în noroi, iar locuitorii spun că așteaptă asfaltul de două decenii. Într-un oraș care se extinde continuu cu noi cartiere, această stradă a rămas mult timp în afara oricărei priorități administrative. Abia acum au început asfaltările, dar ploile au dat planurile peste cap.

Strada Podișului, cartier nou cu drum de Ev Mediu

În Iașul care se laudă cu dezvoltare urbană, cartiere noi și investiții, există încă străzi pe care realitatea bate orice discurs administrativ. Strada Podișului este una dintre ele. După ultimele ploi, drumul s-a transformat într-o mlaștină brăzdată de șanțuri, după ce mașinile de mare tonaj au trecut prin noroiul gros și au lăsat în urmă urme adânci.

Pentru cei care locuiesc aici, nu este o situație nouă. Este o poveste repetată de ani întregi, aproape ritualic, la fiecare ploaie mai serioasă. Se înmoaie pământul, se adâncesc șleaurile, se blochează accesul, iar oamenii rămân să își ducă viața printre bălți, noroi și promisiuni uitate.

Strada Podișului nu se află într-un sat izolat, ci în Iași, într-unul dintre cartierele noi ale orașului. Tocmai de aceea imaginea este cu atât mai revoltătoare. Case noi, familii tinere, investiții private, taxe plătite către bugetul local – toate se lovesc de același drum neasfaltat, lăsat de izbeliște de ani de zile.

„Locuiesc aici de 20 de ani și nu am văzut o palmă de asfalt”

Aurora Manole, una dintre locuitoarele de pe strada Podișului, spune că situația durează de două decenii și că, în tot acest timp, oamenii nu au văzut niciun semn concret că strada ar urma să intre în normalitate. „Locuiesc aici de 20 de ani și abia acum am văzut o palmă de asfalt. Din păcate, se lucrează haotic, chiar mașinile muncitorilor fac găuri peste tot”, spune Aurora Manole. Declarația ei concentrează frustrarea unei comunități întregi. Nu este vorba despre un moft urban, despre confort excesiv sau despre pretenții de lux. Este vorba despre acces decent la propriile locuințe, despre siguranță, despre dreptul minim de a circula pe o stradă care să nu devină impracticabilă la prima ploaie. După trecerea mașinilor mari, drumul a rămas tăiat de șanțuri. Pentru pietoni, fiecare drum devine un exercițiu de echilibru. Pentru șoferi, fiecare trecere înseamnă risc pentru mașină. Pentru copii, vârstnici sau persoane care au nevoie de intervenții rapide, situația poate deveni mai mult decât neplăcută: poate deveni periculoasă.

Dezvoltare imobiliară fără infrastructură

Cazul străzii Podișului ridică o întrebare mai largă despre felul în care s-a extins Iașul în ultimii ani. Orașul a crescut spre periferii, au apărut case, vile, ansambluri rezidențiale și noi zone locuite, dar infrastructura de bază a rămas, în multe locuri, mult în urmă.

În astfel de cartiere, oamenii au construit legal, au investit economii, au plătit autorizații, impozite și utilități. În schimb, primesc drumuri de pământ, praf vara și noroi iarna sau după fiecare ploaie.

Strada Podișului este imaginea unei administrații care pare să ajungă prea târziu acolo unde orașul deja s-a mutat. Este diferența dintre orașul din randări și orașul real, dintre hărțile de dezvoltare și cizmele pline de noroi ale celor care trăiesc acolo zi de zi.

O stradă uitată, o problemă care nu mai poate fi amânată

După 20 de ani, locuitorii nu mai cer explicații sofisticate. Cer asfalt. Cer intervenție. Cer ca strada lor să nu mai fie tratată ca o anexă invizibilă a orașului. Noroiul de pe strada Podișului nu este doar o problemă de drum. Este un simptom al unei dezvoltări urbane făcute pe bucăți, fără ritm, fără coerență și fără respect suficient pentru oamenii care locuiesc în aceste zone. Într-un oraș european, în 2026, o stradă locuită de 20 de ani nu ar trebui să arate ca un drum provizoriu de șantier. Iar atunci când oamenii spun că nu au văzut „o palmă de asfalt” în două decenii, problema nu mai poate fi ascunsă sub formule administrative. Se vede. Se simte. Se afundă în noroi. Maura ANGHEL