Gamingul competitiv în Iași, între pasiune și abandon. Tinerii care se antrenează zilnic pentru esports fără bani, fără cluburi și fără sprijin

Iașul vorbește despre inovație, despre digitalizare și despre tinerii care vor schimba economia orașului. Dar când vine vorba despre gaming competitiv, unul dintre cele mai vizibile fenomene culturale ale generației tinere, orașul rămâne aproape fără structură. În 2026, scena locală de esports trăiește mai ales din inițiative dispersate, ligi studențești și entuziasmul unor grupuri care se organizează singure. Nu există, la vedere, o rețea locală solidă de cluburi, centre de pregătire sau linii publice de finanțare dedicate echipelor ieșene care joacă serios și se antrenează constant.

Paradoxul este cu atât mai mare cu cât publicul există. Un studiu RGDA publicat la finalul lui 2025 arată că 7,9 milioane de români între 15 și 64 de ani joacă jocuri video cel puțin o dată pe lună, iar aproximativ 3 milioane sunt jucători activi. În eșantionul jucătorilor activi, Gen Z reprezintă 31%, iar vârsta medie este de 36 de ani. Tot studiul arată că 42% indică PC-ul sau laptopul drept platformă preferată, în timp ce pentru Gen Z consola ajunge la 35%, semn că gamingul nu mai este o nișă marginală, ci un comportament de masă, cu ramificații sociale și competitive clare.

Pentru Iași, aceste cifre contează enorm. Orașul are zeci de mii de studenți și o masă critică evidentă de tineri care consumă gaming nu doar ca divertisment, ci și ca formă de competiție, identitate și apartenență. În 2026, asta se vede deja în evenimentele locale. Liga Studenților Economiști din Iași a organizat ediții de „Esports Student League”, unde participanții au plătit taxe de 30 de lei de persoană sau 130 de lei pe echipă. În paralel, LSAC Iași a promovat pentru 2026 un LAN Party cu jocuri precum LoL, CS2, EA FC 26 și Minecraft, cu taxe de intrare de 15 lei per jucător și bilete între 15,91 și 22 de lei, în funcție de momentul achiziției. Asta arată că ecosistemul nu este inexistent. Doar că se autofinanțează, fragmentat și la scară mică.

În același timp, România încearcă în 2026 să urce în ierarhia competițională. ROESF se prezintă drept organismul național dedicat structurării și reprezentării esportsului în România, iar în martie-aprilie 2026 a fost desemnată partener național pentru România în cadrul Esports Nations Cup 2026, competiție care urmează să reunească peste 100 de țări și teritorii. Cu alte cuvinte, scena națională încearcă să se formalizeze. Numai că între acest nivel de reprezentare și realitatea unui jucător din Iași care își plătește singur participarea la un turneu universitar rămâne un gol uriaș.

Golul este și mai vizibil dacă ne uităm la bani. Potrivit raportului RGDA din 2025, industria românească de game development a ajuns în 2024 la o cifră de afaceri de 343,16 milioane de euro, în creștere față de 317 milioane în 2023. În paralel, PwC estima în 2025 că segmentul video games și esports din România va urca de la 298 de milioane de euro în 2025 la 425 de milioane de euro în 2029. Piața există, se extinde și produce valoare. Dar această creștere nu se vede aproape deloc în infrastructura locală pentru jucătorii tineri din orașe precum Iașul.

Mai mult, Iașul are deja și experiența spectacolului mare. În 2023, orașul a găzduit Campionatul Mondial de Esports, însă evenimentul a fost urmat de controverse serioase legate de costuri și plăți.

Adevărul incomod este că esportsul ieșean din 2026 nu duce lipsă de jucători, ci duce lipsă de schelă. Există tineri care joacă zilnic, care își fac program de antrenament, care intră în turnee și care încearcă să transforme pasiunea într-o disciplină reală. Există comunități. Există public. Există interes. dar totul pare lăsat în grija voluntariatului, a organizațiilor studențești și a buzunarului propriu. Într-un oraș care vrea să pozeze în capitală regională a viitorului, esportsul rămâne, deocamdată, performanță fără plasă de siguranță. Dan DIMA