Harta rușinii naționale a investițiilor. Sectorul 4 licitează de aproape 100 de ori mai mult decât Iașul!

* O primărie de sector din Capitală primește sume care depășesc bugetele cumulate ale mai multor județe din Moldova!

* Cum a ajuns Capitala să aspire banii întregii Românii

* Iașul în afara jocului mare: orașele Moldovei sunt scoase din cursa investițiilor

 * Cine a decis că Iașul merită doar resturile?

În timp ce România vorbește despre dezvoltare echilibrată și reducerea discrepanțelor regionale, realitatea achizițiilor publice arată un adevăr brutal: marile contracte se concentrează masiv în București, iar Sectorul 4 devine un adevărat „stat în stat” al banului public.

Cu cele mai multe mari contracte de achiziție publică aflate în derulare și cu cel mai mare acord-cadru din România – 14 miliarde de lei pentru reabilitarea clădirilor publice, Sectorul 4 domină autoritar clasamentul național. Practic, o singură primărie gestionează sume care depășesc bugetele cumulate ale mai multor județe din Moldova.

Datele arată fără echivoc: Sectorul 4 din București conduce detașat topul municipiilor, cu o valoare estimată de peste 26,7 miliarde de lei pentru contracte de peste 100 de milioane de lei aflate în licitație.

Pe locul al doilea se află Sectorul 6, dar la o distanță colosală – doar 4,3 miliarde de lei. Diferența spune totul despre polarizarea extremă a investițiilor publice.

Urmează Sectorul 5 și Craiova, cu valori de aproximativ 2,5 miliarde de lei fiecare. În total, peste 46,6 miliarde de lei reprezintă valoarea contractelor uriașe care urmează să fie atribuite de primăriile din România.

Iașul, în coada clasamentului marilor investiții

În acest peisaj dominat de Capitală, Iașul apare aproape invizibil. Municipiul reședință al Moldovei figurează cu doar 269 de milioane de lei în contracte mari aflate în licitație – o sumă care, raportată la București, pare mai degrabă o eroare de rotunjire.

Cu alte cuvinte, Sectorul 4 licitează de aproape 100 de ori mai mult decât Iașul. Un raport care ridică semne serioase de întrebare despre accesul real la finanțare, capacitatea administrativă și prioritățile naționale.

Clasamentul municipiilor scoate la iveală un adevăr incomod: marile orașe din afara Capitalei joacă într-o ligă inferioară, indiferent de dimensiune sau importanță regională.

Cluj-Napoca, Timișoara, Brașov sau Oradea apar cu valori sub un miliard de lei, în timp ce orașe mici precum Reghin, Vișeu de Sus sau Horezu reușesc să liciteze contracte comparabile cu marile centre urbane.

România investițiilor publice nu mai este o hartă, ci o piramidă, cu vârful bine fixat în București.

La nivel național, cele mai frecvente contracte mari vizează infrastructura de transport (drumuri, pasaje, metrou, tren metropolitan), spitale, școli, universități, clădiri culturale și sportive.

Acestea reprezintă 37,6% din numărul total al contractelor mari. Urmează reabilitările rețelelor de utilități – 13,46%, reabilitările termice ale clădirilor – 7,69%.

Însă adevărata poveste apare când analizăm valoarea contractelor, nu doar numărul lor.

Acordurile-cadru: mașina de înghițit miliarde

Deși infrastructura de transport domină ca număr de contracte, cei mai mulți bani se duc în acordurile-cadru multianuale, în special pentru reabilitarea clădirilor publice și a blocurilor.

Aceste contracte reprezintă peste jumătate din valoarea totală estimată a celor 52 de mari licitații analizate. Sunt contracte întinse pe ani de zile, cu mai mulți constructori, bugete flexibile și un control public dificil.

Abia pe locul doi, ca valoare, se află infrastructura de transport, cu aproape 38% din total. Infrastructura rutieră municipală, deși apare frecvent în licitații, ajunge să reprezinte doar 11% din valoarea totală.

Pentru regiunea Moldovei, tabloul este dur: investițiile mari sunt rare, fragmentate și mult sub media națională. Iașul, Bârladul, Comăneștiul sau Vatra Dornei apar în clasamente, dar cu valori care nu pot genera schimbări structurale reale.

În timp ce Bucureștiul discută despre contracte de zeci de miliarde, Moldova încă se luptă pentru proiecte de câteva sute de milioane.

Practic, când un singur sector din Capitală gestionează sume comparabile cu bugetele unor regiuni întregi, nu mai vorbim despre competiție administrativă, ci despre un dezechilibru sistemic.

Daniel BACIU