Iașul cere tot mai puține creiere și tot mai multe brațe

România reușește, din nou, să surprindă prin paradoxurile ei economice: într-o țară care declară, la fiecare discurs oficial, că vrea „dezvoltare prin inovare”, piața muncii arată exact invers. Doar 7% dintre joburile disponibile la nivel național cer studii superioare. Restul – o masă uriașă de posturi pentru muncitori necalificați, șoferi, manipulanți, agenți de securitate și personal auxiliar. Aceasta nu este o piață a unei economii care crește, ci a uneia care se agață de munca slab calificată fiindcă nu are infrastructura, investițiile și viziunea pentru mai mult. Iar Iașul nu face excepție!

Conform datelor ANOFM, 31.382 de locuri de muncă sunt disponibile la nivel național, însă doar 2.202 sunt destinate absolvenților de studii superioare. O cifră infimă, care contrazice discursul autorităților despre „România competitivă” și demonstrează, în schimb, precaritatea structurală a economiei.

Cei mai căutați sunt, în continuare, șoferii profesioniști (1.859), urmați de manipulanți de mărfuri (1.732), curieri (1.524), muncitori necalificați în construcții și amenajări (1.446), agenți de securitate (1.375).

Este tabloul unei țări care consumă multă forță de muncă ieftină, dar produce puțină valoare adăugată. Un cerc vicios ce menține România în zona economiilor dependente, nu în cea a economiilor performante.

De altfel, peste 16.957 de locuri de muncă sunt destinate persoanelor fără studii – adică mai mult de jumătate. În paralel, doar 5.909 necesită studii profesionale, iar 6.314 cer studii liceale sau postliceale.

Cum poate crește competitiv România când ignoră tocmai segmentul de forță de muncă care produce inovație, tehnologie și progres?

Iașul – centru universitar, dar periferie economică

Deși este unul dintre cele mai mari centre universitare din țară, Iașul nu reușește să transforme acest potențial într-o piață solidă a joburilor de top. Orașul are în prezent 998 de locuri de muncă disponibile, cu 122 mai puține decât luna trecută.

În clasamentul național, Iașul a coborât pe locul 7, fiind depășit de București, Ilfov, Cluj, Constanța, Bihor și Sibiu. Iar dacă acestea din urmă mai au industrii sau investiții consistente, Iașul rămâne prins între servicii low-cost, IT dependent de outsourcing și un sector industrial firav.

Este revoltător să vezi cum un oraș cu peste 55.000 de studenți produce anual generații întregi de absolvenți, dar foarte mulți dintre ei fie pleacă în alte orașe, fie părăsesc țara, fie ajung să lucreze în domenii cu totul diferite de specializarea lor.

Străinătatea, încă o supapă: românii pleacă unde sunt apreciați

Oferta prin rețeaua EURES confirmă aceeași realitate: țările bine dezvoltate știu să folosească eficient muncitori calificați și chiar necalificați.

Norvegia caută 158 de lucrători în producție, industrie alimentară, bucătari, tinichigii, mecanici de biciclete sau vopsitori auto.
Germania, Italia, Danemarca, Slovenia, Suedia, Irlanda și Franța completează tabloul cu locuri de muncă pentru fizioterapeuți, electricieni, șoferi, tehnicieni, muncitori în demolări și specialiști în procesare industrială.

În timp ce România se mulțumește cu joburi necalificate, statele dezvoltate profită de pe urma competențelor formate aici, pe banii contribuabililor români.

Ce fel de viitor pregătim?

Datele ANOFM ar trebui să fie o alarmă puternică, nu o simplă statistică lunară. O economie sănătoasă nu poate trăi la nesfârșit din forță de muncă slab calificată și salarii mici. România și, implicit, Iașul riscă să rămână blocate într-un model economic depășit, în timp ce alte orașe europene accelerează spre automatizare, digitalizare și industrii creative.

Dacă nu se schimbă paradigma – investiții serioase, sprijin pentru industrii avansate, valorificarea centrelor universitare – vom continua să exportăm inteligență și să importăm sărăcie.

Iar cifrele de astăzi sunt doar preludiul unui viitor pe care îl construim greșit. Daniel BACIU