Iașul, în topul grădinițelor private din România

Într-un oraș care se laudă cu tradiție educațională și excelență universitară, părinții din Iași sunt forțați să scoată din buzunar sume considerabile pentru a le oferi copiilor acces la grădiniță. Orașul a ajuns pe locul patru în clasamentul național privind numărul de creșe și grădinițe private, cu 23 de unități active, potrivit datelor furnizate de Institutul Național de Statistică. În fața sa se află doar Bucureștiul, Ilfovul și Clujul, semn că Iașul nu se aliniază neapărat în funcție de performanța economică, ci în funcție de lipsa de alternative în sistemul public.

Creșterea spectaculoasă a sectorului privat în educația timpurie nu este însă un semn de progres, ci o dovadă a abandonului sistemic. În ultimii 20 de ani, numărul total al creșelor și grădinițelor private din România a crescut cu peste 245%, ajungând la 507 unități. Această explozie vine pe fondul lipsei cronice de locuri în sistemul public și a dezinteresului politic pentru educația celor mai mici dintre români.

Copiii, cei mai buni clienți

În Iași, tot mai mulți părinți aleg – sau mai bine spus, sunt forțați – să își înscrie copiii în grădinițe private. În lipsa unei oferte decente în sistemul public, cei care vor un loc într-o instituție care să ofere siguranță, curățenie, un program educațional coerent și o masă caldă ajung să plătească între 1.500 și 2.000 de lei pe lună pentru un copil. Spre exemplu, programul scurt costă 1.000 de lei pe lună, în timp ce programul prelungit ajunge la 1.200 de lei, la care se adaugă încă 22–25 de lei pe zi pentru mese. În alte cazuri, tarifele nu sunt afișate public, dar părinții vorbesc despre costuri lunare care depășesc 2.000 de lei, în funcție de program și vârstă.

Astfel, pentru o familie obișnuită, cu venituri medii, educația timpurie a devenit un lux. Se renunță la vacanțe, la planuri de economii, uneori chiar la un al doilea copil. Toate aceste sacrificii sunt făcute pentru că statul român nu este capabil să asigure acces universal la grădinițe și creșe publice moderne, curate și funcționale.

În paralel, harta educației preșcolare scoate la iveală decalaje regionale dureroase. Dacă Iașul are 23 de unități private, județe întregi precum Galați, Tulcea, Vrancea sau Ialomița abia dacă au una singură sau chiar niciuna. Acolo unde lipsesc și creșele de stat, și cele private, părinții nu mai au nicio opțiune. Și unde nu există opțiuni, nu mai există egalitate de șanse.

Oficial, autoritățile vorbesc despre investiții viitoare și fonduri europene pentru construcția de unități preșcolare. Neoficial, părinții plătesc deja dublu pentru ceva ce ar fi trebuit să fie garantat prin lege. Educația timpurie a devenit un produs de piață, iar copiii devin clienți.

Dan DIMA