Iașul, oglinda unei Românii care include greu copiii cu autism

* în școlile din cel mai mare oraș al Moldovei, copiii cu autism există, dar nu se văd * profesorii de sprijin sunt prea puțini, părinții se luptă singuri, iar statul preferă statistica în locul realității * un raport arată că România continuă să subdiagnosticheze tulburările de spectru autist, în timp ce, la nivel global, se estimează că în următorii 30 de ani una din zece minți va funcționa diferit

În Iași, aproape fiecare școală are cel puțin un elev diagnosticat cu tulburări din spectrul autist. Pe hârtie, sistemul pare pregătit: există profesori de sprijin, centre de resurse și comisii de orientare școlară. În realitate, însă, integrarea rămâne superficială. Un profesor de sprijin deservește adesea copii din mai multe unități, fără timp real pentru intervenție individuală. Manualele adaptate lipsesc, orele de sprijin sunt limitate, iar mulți copii participă la cursuri fără a fi cu adevărat incluși. „Copilul e acolo, dar nu e prezent. Îi bifăm prezența, nu învățarea”, spune o mamă din Iași.

Deși municipiul oferă un sprijin financiar de 1.000 de lei pe lună familiilor care au copii diagnosticați cu autism, măsura ajunge doar la aproximativ 100 de beneficiari. Suma acoperă doar o parte din costurile reale ale terapiilor, care pot depăși 3.000 de lei lunar.

România 2025: cifre incomplete, realități ascunse

Conform raportului Autism Help 2025, în România există aproximativ 40.000 de persoane diagnosticate cu tulburări din spectrul autist, dintre care peste 17.000 sunt copii.
Specialiștii atrag însă atenția că numărul real este mult mai mare, din cauza subdiagnosticării masive și a lipsei unui registru național al persoanelor cu TSA. „În lipsa unei baze de date unitare, nu putem vorbi despre politici publice coerente. Statul nu știe câți copii are, dar pretinde că îi integrează”, se arată în raportul Autism Help. La nivel global, Organizația Mondială a Sănătății estimează că una din zece persoane va avea o formă de gândire diferită — de la autism și ADHD până la tulburări de procesare senzorială. România, însă, nu este pregătită pentru această schimbare.

În Iași, incluziunea depinde de efortul ONG-urilor

Organizațiile locale încearcă să compenseze lipsa de acțiune a statului. Filiala Iași a Asociației Naționale pentru Copii și Adulți cu Autism (ANCAAR) a derulat, între noiembrie 2024 și aprilie 2025, proiectul „Adulții cu autism, persoane vizibile în comunitate”, finanțat cu aproape 190.000 de lei. În cadrul acestuia, au fost organizate 80 de sesiuni de terapie ocupațională, 88 de activități de stimulare cognitivă și 76 de sesiuni de dezvoltare motrică. Proiectul a demonstrat că, atunci când există continuitate și specialiști, rezultatele apar — însă acoperirea rămâne limitată. Pentru majoritatea familiilor, sistemul rămâne un labirint: diagnostic târziu, lipsa locurilor în școli pregătite, drumuri între cabinete și costuri imposibile.
În mediul rural, situația este și mai gravă — mulți copii nu sunt evaluați, nu sunt școlarizați sau sunt retrași din sistem din cauza lipsei de sprijin.

„Autismul nu e o boală. E o altă formă de percepție. Problema e că sistemul nostru n-are nici răbdare, nici ochi să o înțeleagă”, transmit reprezentanții Autism Help.

În 2025, România are legi pentru incluziune, dar nu și mecanisme reale. Are profesori de sprijin, dar nu și sprijin pentru profesori. Are campanii de conștientizare, dar nu și politici care să schimbe concret viața copiilor cu autism.

Clara DIMA