Biryani, paratha, hummus, falafel, curry, orez basmati sau ceai cu lapte și cardamom nu mai sunt simple curiozități culinare în Iași. Pentru mii de tineri veniți din alte țări, ele reprezintă gustul de acasă. Pentru ieșeni, devin treptat parte din meniul obișnuit al orașului.

Aproape 3.000 de studenți străini numai la UMF Iași

Schimbarea gastronomică a Iașului începe în campusurile universitare. La Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” erau înscriși, în anul universitar 2024–2025, 2.976 de studenți internaționali din 85 de țări, reprezentând aproape o treime din totalul studenților de la programele de licență.

Cele mai numeroase comunități proveneau din Franța, Maroc, Republica Moldova, Israel, Grecia și Tunisia. Numai din Maroc și Tunisia învățau la Iași peste 500 de tineri, iar numărul studenților francezi depășea 1.100.

Fluxul nu pare să se reducă. Pentru admiterea internațională din 2025, UMF Iași a primit 2.256 de dosare pentru 720 de locuri. Candidații admiși proveneau din 56 de state, cu o prezență importantă a tinerilor din Franța, Tunisia, Maroc, Iran și Israel.

Lor li se adaugă studenții străini ai celorlalte universități, angajații veniți din afara țării, familiile mixte și cetățenii străini care aleg să rămână în oraș după încheierea studiilor.

Prima formă de acomodare este mâncarea

Pentru cine ajunge într-un oraș nou, mâncarea nu este doar o problemă de gust. Este una dintre primele forme de siguranță. O rețetă cunoscută, mirosul unui condiment sau felul în care este pregătit orezul pot reduce distanța dintre Iași și locul rămas la mii de kilometri depărtare.

De aceea, bucătăria noilor comunități apare mai întâi în apartamentele studențești. Tinerii gătesc împreună, comandă ingrediente greu de găsit, aduc condimente din vacanțe și îi invită pe colegii români la masă. Abia apoi gusturile ies din bucătăriile private și intră în meniurile restaurantelor.

Un exemplu documentat în Iași este restaurantul cu specific pakistanez Indus. Meniul cuprinde preparate precum Chicken Biryani, Makhni Chicken Karahi, Chana Masala și lipii paratha, pregătite cu orez basmati și amestecuri de condimente aduse din Pakistan și India.

Fondatoarea localului povestea că studenți veniți din Pakistan, India sau Bangladesh recunosc imediat aromele și revin pentru mâncărurile care le amintesc de familie. Un student pakistanez aflat temporar la UMF Iași ar fi petrecut ore întregi în local, impresionat că lipiile erau pregătite asemenea celor făcute acasă de mama sa.

Hummusul și curry-ul au ieșit din zona de „mâncare exotică”

În urmă cu două decenii, oferta internațională a Iașului era concentrată în jurul pizzei, pastelor și câtorva preparate chinezești. Astăzi, vocabularul culinar al orașului este mult mai bogat.

Hummusul, falafelul, lipiile, carnea condimentată, curry-ul, sosurile pe bază de iaurt, năutul, lintea și orezul basmati sunt comandate și de clienți care nu au nicio legătură directă cu țările din care provin rețetele.

Bucătăria libaneză și mediteraneeană are deja localuri cunoscute în Iași. Fenice, de exemplu, își prezintă meniul și conceptul prin raportare directă la tradițiile culinare libaneze și mediteraneene.

În paralel, oferta locală s-a extins spre preparate pakistaneze, indiene, japoneze, chinezești, vietnameze, turcești și nord-africane. Food court-urile, aplicațiile de livrare și restaurantele de cartier au transformat ceea ce era considerat cândva „exotic” într-o opțiune obișnuită pentru masa de prânz.

Condimentele spun povestea noilor comunități

Schimbarea poate fi observată și prin ingredientele care intră în bucătăriile ieșene. Cardamomul, chimionul, turmericul, coriandrul, garam masala, ghimbirul, șofranul sau ardeiul iute măcinat nu mai sunt cumpărate doar de pasionații de gastronomie.

Ele sunt necesare comunităților care vor să păstreze rețetele familiale, dar ajung și în cămările românilor care au descoperit aceste gusturi prin colegi, vecini sau restaurante.

Mâncarea pakistaneză pregătită la Iași folosește, de exemplu, combinații de turmeric, chili, chimion, coriandru, scorțișoară, nucșoară și cardamom. Unele ingrediente sunt importate tocmai pentru ca gustul final să rămână apropiat de cel cunoscut de clienții sud-asiatici.

Această cerere poate crea o mică economie în jurul comunităților internaționale: magazine specializate, importatori, servicii de catering, brutării, restaurante, livrări și evenimente gastronomice.

Meniurile trebuie să respecte și reguli culturale sau religioase

Noii locuitori nu aduc doar rețete, ci și reguli legate de alimentație. Unii consumatori caută carne halal, alții evită porcul sau alcoolul. Există comunități în care mesele vegetariene sunt foarte răspândite, iar altele în care postul religios modifică orele și felul în care se mănâncă.

Pentru restaurante, adaptarea nu înseamnă doar să adauge un preparat cu nume străin în meniu. Înseamnă să cunoască ingredientele, să explice modul de preparare și să evite amestecarea superficială a unor tradiții culinare foarte diferite.

Un curry indian, unul pakistanez și unul din Asia de Sud-Est nu sunt același preparat. Nici bucătăria libaneză nu poate fi redusă la shaorma, după cum bucătăria franceză nu înseamnă doar croissante.

Masa comună poate integra mai repede decât un discurs

Gastronomia este una dintre cele mai simple forme de apropiere între comunități. Nu cere o limbă vorbită perfect și nici cunoștințe complicate despre istorie. Este suficient ca cineva să pună o farfurie pe masă și să explice cum se mănâncă.

În jurul unei cine pot apărea primele prietenii, schimburile de rețete și întrebările care, în alte contexte, ar părea incomode. Astfel, mâncarea străină încetează să mai fie privită doar ca o curiozitate și devine o cale de a înțelege oamenii care locuiesc în același oraș.

Iașul ar putea valorifica mai bine această diversitate prin târguri gastronomice ale universităților, seri culinare organizate de comunitățile internaționale, piețe cu ingrediente din mai multe regiuni ale lumii și trasee dedicate restaurantelor create în jurul noilor comunități.

Iașul nu își pierde gustul, ci îl completează

Apariția noilor bucătării nu înseamnă dispariția borșului, a tochiturii, a plăcintelor poale-n brâu sau a sarmalelor. Înseamnă că lângă ele apar alte feluri de mâncare și alte povești.

Orașul universitar se schimbă în fiecare toamnă, odată cu oamenii care sosesc aici. Unii rămân câteva luni, alții șase ani, iar o parte își construiesc la Iași o carieră, o familie sau o afacere.

Urmele lor nu se găsesc doar în amfiteatre, spitale și companii. Se simt și în mirosul de cardamom, în orezul gătit lent, în lipiile calde și în mesele la care ieșenii învață că un oraș poate deveni mai bogat și prin ceea ce pune în farfurie. Clara DIMA