Iașul vânează șoferi și muncitori necalificați

* județul are aproape 800 de locuri de muncă vacante * din total, doar 43 sunt pentru studii superioare, restul de 749 merg către studii medii și roluri de execuție * în vârful listei stau șoferii pe transport marfă și munca necalificată din construcții, în timp ce meseriile de atelier devin tot mai rare în anunțurile oficiale

În Iași, „ce se caută” nu mai e o impresie, ci o listă. Orașul are nevoie de oameni care țin economia în mișcare, pe roți și pe șantier. Cea mai căutată meserie din județ, în acest interval, este conducător auto pentru transport rutier de mărfuri: 51 de posturi. În spatele cifrei se vede o realitate simplă: fără șoferi, lanțul se rupe – marfa nu ajunge, comenzile nu pleacă, depozitele se blochează, iar „livrarea rapidă” devine o promisiune imposibilă.

Al doilea motor este munca necalificată, mai ales în construcții. Doar pe trei grupe de necalificați, lista adună un volum greu de ignorat: 48 de locuri pentru demolări și placări (faianță, gresie, parchet), 33 pentru spargerea și tăierea materialelor de construcții și încă 27 pentru asamblare și montaj de piese. Când apar atâtea poziții simultan, mesajul pieței e clar: se caută oameni disponibili imediat, rezistenți la muncă fizică și la ritmul de șantier, chiar dacă nu au o calificare strictă la intrare.

Apoi vin meseriile care „țin orașul în picioare” în fiecare zi. Curățenia e un exemplu: 40 de locuri pentru lucrători în servicii de curățenie și încă 17 pentru femei de serviciu. În aceeași zonă de funcționare zilnică intră și îngrijitoarele pentru unități sociale și sanitare (16), paza și securitatea (16) sau HoReCa-ul, unde apar lucrători de bucătărie (28) și ajutor de bucătar (23). Sunt joburi care nu „fac headline”, dar fără ele orașul nu funcționează: clădirile nu se întrețin, spațiile nu se curăță, serviciile nu se livrează.

În același timp, „explozia” nu e doar în zona de forță brută. În listă apar semnale de specializare tehnică, acolo unde companiile au nevoie de competențe care nu se improvizează: tehnician energetician/electrician (32), zidari roșari-tencuitori (31), instalatori pentru instalații tehnico-sanitare și de gaze (20), electricieni în construcții (11). E categoria de meserii care crește tocmai pentru că orice investiție – locuințe, spații comerciale, rețele – cere oameni care știu să monteze, să repare, să pună în funcțiune.

Un singur post de croitor, niciunul de cizmar sau ceasornicar

În oglindă, lista arată și ce se stinge încet, fără zgomot: meseriile de atelier. În sute de poziții, ele aproape că nu mai intră în radarul oficial. Nu apare niciun cizmar, nu apare niciun ceasornicar, iar pentru croitorat există un singur post (croitor-confecționer, după comandă). Asta nu înseamnă că ieșenii nu mai au pantofi de reparat sau haine de ajustat, ci că economia acestor meserii se retrage spre zona invizibilă: atelier mic, clienți „din recomandări”, comenzi rare, fără recrutare formală și, mai ales, fără ucenicie.

Ca și lefuri, pentru rolurile de execuție, baza de jos rămâne frecvent în jurul salariului minim net, adică 2.574 lei. Pentru șoferii de transport marfă (TIR/curierat/transport rutier), reperele uzuale se poziționează, în funcție de rută și bonusuri, între 5.500 lei net și 6.500–9.000 lei net în multe anunțuri de recrutare. Pentru muncitor necalificat în construcții, intervalele întâlnite frecvent sunt 4.000–6.000 lei net, cu vârfuri mai sus în funcție de program, volum de lucru și condiții. Pentru agent de pază, reperele se așază de regulă în zona 3.000 lei net (medie raportată), cu variații către 3.000–5.500 lei net în funcție de ture și obiectiv. În zona tehnică, pentru electricieni, reperele uzuale sunt în jur de 5.000 lei net (medie raportată), cu oferte care urcă spre 5.000–6.500 lei net în funcție de proiect și cerințe. Iașul nu duce lipsă de joburi, ci de oameni dispuși să intre în zonele de volum: transport, construcții, curățenie, mentenanță. Cine are permis și disponibilitate de lucru are, statistic, cea mai scurtă cale spre angajare. Cine are o meserie rară de atelier are, tot mai des, o piață mică, greu de văzut în anunțurile oficiale și greu de predat unei generații noi.

Dan DIMA