Înălțarea Domnului: clopotele vor bate pentru eroi

Creștinii ortodocși celebrează mâine Înălțarea Domnului, sărbătoarea care amintește de momentul în care Iisus Hristos S-a înălțat la cer, de pe Muntele Măslinilor, la 40 de zile de la Înviere. În tradiția populară, această zi este cunoscută și sub numele de Ispas și marchează încheierea oficială a sărbătorilor pascale.

În acest an, praznicul are o încărcătură aparte, pentru că se suprapune cu ziua Sfinților Împărați Constantin și Elena și cu Ziua Eroilor, moment național de recunoștință și pomenire.

În ziua de Înălțare, oamenii se salută cu „Hristos S-a înălțat!” – „Adevărat S-a înălțat!”. În unele zone, această formulă se păstrează timp de zece zile, până la Rusalii. Este și ultima zi în care, potrivit tradiției, se mai pot vopsi ouă roșii, se pregătesc pască și cozonac, iar masa are încă lumina sărbătorilor pascale.

„Dumnezeu S-a pogorât pe pământ pentru a-l înălța pe om”

Preotul Lucian Apopei, directorul de comunicare al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, explică sensul profund al acestei zile, dincolo de rânduiala calendaristică. „Sărbătoarea marchează desăvârșirea activității pământești a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pe care, rezumând-o, am putea spune că Dumnezeu este iubire”, a transmis preotul Lucian Apopei. Potrivit acestuia, Înălțarea Domnului oferă credincioșilor perspectiva corectă asupra omului, lumii și lui Dumnezeu. „Sărbătoarea de astăzi ne prezintă perspectiva pe care noi trebuie să o avem când ne raportăm la om, la lume, la Dumnezeu. Vedem că Dumnezeu S-a pogorât pe pământ pentru a-l înălța pe om, așa cum un părinte se coboară pentru a-l ridica pe prunc. Momentul Înălțării Domnului este deschiderea drumului omului către cer. Este sărbătoarea scopului esențial al omului: comuniunea cu Dumnezeu”, a mai spus directorul de comunicare al MMB.

Înălțarea Domnului vorbește despre „transfigurarea istoriei și a umanității”, iar suprapunerea praznicului cu pomenirea Sfinților Împărați Constantin și Elena poate fi citită într-o cheie duhovnicească aparte: „Suprapunerea praznicului Înălțării Domnului cu pomenirea Sfinților Împărați Constantin și Elena, în ziua de 21 mai, poate fi înțeleasă, în cheie duhovnicească, drept o întâlnire între biruința lui Hristos și chemarea lumii de a se ridica spre El. Hristos ridică, înalță firea omenească la cer, iar Sfinții Constantin și Elena arată că omul aflat în mijlocul istoriei poate deveni slujitor al acestei înălțări”.

El amintește și momentul în care Sfântul Constantin a văzut pe cer semnul Crucii și a auzit cuvintele „Întru acest semn vei învinge”, experiență pe care o descrie ca pe o „înălțare a privirii”: de la puterea pământească la recunoașterea unei puteri cerești.

Ispasul, ziua în care oamenii trebuie să fie veseli

În tradiția populară, Înălțarea Domnului este cunoscută drept Ispas. Potrivit credințelor vechi, Ispas ar fi fost un om bun și vesel, care ar fi urmărit Înălțarea Domnului și ar fi devenit, în timp, un personaj mitologic asociat cu protecția gospodăriilor.

Ziua lui Ispas era considerată o zi în care oamenii trebuie să fie bine dispuși, fără certuri, fără conflicte și fără supărări. Se spunea că cine se ceartă de Ispas va avea parte de necazuri, iar cine păstrează liniștea și bucuria va avea gospodăria ferită.

Ispasul era și un hotar agrar. Tradiția spune că aceasta era ultima zi în care se mai putea semăna porumbul. De acum se urcau boii la munte, la pășuni, iar mieii erau însemnați prin crestarea urechilor.

Paștele Cailor și Joia Iepelor, între legendă și tradiție

În trecut, sărbătoarea era cunoscută și ca Paștele Cailor sau Joia Iepelor. O veche credință spune că, o singură dată pe an, pentru un singur ceas, caii se satură de iarbă.

Această credință se leagă de o legendă conform căreia, la nașterea lui Iisus în iesle, caii au fost neliniștiți, nechezând și tropăind, deranjând-o pe Maica Domnului. În consecință, ea i-ar fi blestemat să nu se sature niciodată, decât o dată pe an, de Ispas.

Joia Iepelor era și zi de „soroace”, când se încheiau înțelegeri și se înnoiau promisiuni. Pentru că, spre deosebire de Sângiorz, sărbătorit pe 23 aprilie, și Sâmedru, sărbătorit pe 26 octombrie, această sărbătoare are o dată mobilă, importanța ei s-a diminuat treptat în percepția colectivă.

Așa a apărut și expresia „La Paștele Cailor”, folosită ironic pentru a desemna o promisiune care nu se va împlini niciodată sau un termen amânat la nesfârșit.

Alunii înfloresc în noaptea de Ispas

Înălțarea este și un hotar simbolic între primăvară și vară, dar și între lumi: între ceea ce se vede și ceea ce se crede. Se spune că tot ce se seamănă după Ispas nu mai rodește, semn că ziua marca, în vechile comunități, încheierea unei etape agricole.

Una dintre cele mai frumoase legende spune că alunii înfloresc doar în noaptea de Ispas și apoi se scutură. Fenomenul era privit ca un semn rar, aproape magic, legat de puterea acestei nopți și de deschiderea cerului.

Maura ANGHEL, Laura RADU