Închirierile în regim hotelier, o afacere supraestimată

* la Iași, numărul de listări a ajuns la 563 de proprietăți, în creștere cu 6% și, la prima vedere, pare o confirmare clară că modelul funcționează * dar expansiunea vine cu un cost ascuns: eficiența scade * rata medie de ocupare se oprește la doar 47,4%, cea mai mică dintre marile orașe * la Iași, venitul mediu anual din regim hotelier ajunge la aproximativ 7.348 de euro

În timp ce marile orașe ale României accelerează spectaculos pe piața închirierilor în regim hotelier, Iașul pare prins într-o zonă gri, unde entuziasmul proprietarilor se lovește frontal de realitate. Nu este un colaps, dar nici povestea de succes pe care mulți o anticipau.

La Iași, piața crește. Numărul de listări a ajuns la 563 de proprietăți, în creștere cu 6%. La prima vedere, pare o confirmare clară că modelul funcționează. Dar această expansiune vine cu un cost ascuns: eficiența scade. Rata medie de ocupare se oprește la doar 47,4%, cea mai mică dintre marile orașe ale țării. Asta înseamnă că, pentru o bună parte din an, apartamentele stau goale, în așteptarea unor oaspeți care nu vin suficient de des.

Dincolo de cifre, realitatea financiară este și mai tăioasă. Venitul mediu anual din regim hotelier ajunge la aproximativ 7.348 de euro. Tradus lunar, înseamnă în jur de 612 euro. În paralel, aceeași proprietate, închiriată clasic, pe termen lung, poate aduce între 650 și 850 de euro pe lună în zonele bune ale orașului. Diferența nu mai este o nuanță — este o alegere strategică.

Paradoxal, orașul nu duce lipsă de momente de vârf. Octombrie devine luna-surpriză, când cererea crește, iar tarifele ating cele mai ridicate niveluri ale anului, în jur de 51 de euro pe noapte. Este perioada în care evenimentele culturale și academice animă orașul, iar fluxul de vizitatori devine vizibil. Dar acest vârf rămâne izolat. Nu reușește să compenseze lunile mai slabe, când piața încetinește și randamentul scade.

Comparativ, alte orașe par să joace într-o ligă diferită. Brașov reușește să mențină un flux turistic constant pe tot parcursul anului, transformând fiecare sezon într-o oportunitate. Cluj-Napoca capitalizează masiv pe festivaluri, unde cererea explodează și veniturile cresc abrupt în perioade scurte. București, în schimb, funcționează ca un magnet continuu, alimentat de turism, business și evenimente majore, generând zeci de milioane de euro anual.

Adevărata provocare pentru Iași nu este să crească numărul de apartamente listate. Ci să transforme orașul într-o destinație suficient de puternică încât aceste apartamente să fie ocupate constant.

Iașul are atuuri. Are universități puternice, are viață culturală, are un rol regional important. Dar, în acest moment, nu reușește să transforme aceste avantaje într-un flux constant de venituri pe piața short-term rentals. Problema nu este lipsa cererii, ci fragmentarea ei.

Episoadele de interes există, dar nu sunt suficiente pentru a susține o piață eficientă pe termen lung.

În același timp, oferta continuă să crească. Iar când oferta crește mai repede decât cererea, apare inevitabil presiunea. Concurența devine mai dură, prețurile se ajustează, iar diferența dintre proprietățile premium și restul pieței devine tot mai vizibilă. Nu toate apartamentele vor mai putea performa. Nu toate vor mai putea justifica strategia de închiriere pe termen scurt.

Iașul nu este în declin, dar este într-un punct de cotitură – spun specialiștii. Urmează o selecție naturală, în care doar proprietățile bine poziționate, bine gestionate și adaptate cererii reale vor continua să genereze profit. Restul vor reveni, cel mai probabil, la modelul clasic de închiriere, mai stabil, mai previzibil.

Adevărata provocare pentru Iași nu este să crească numărul de apartamente listate. Ci să transforme orașul într-o destinație suficient de puternică încât aceste apartamente să fie ocupate constant. Pentru că, în final, diferența nu o face oferta. O face cererea care vine — sau nu — zi de zi. Daniel BACIU