Inima artificială de la Iași - test de etică profesională

În timp ce România se pregătește să intre într-o nouă eră a medicinei cardiovasculare, cu promisiunea primei inimi artificiale complet implantabile create integral în țară, o absență grea planează asupra momentului: profesorul Grigore Tinică, chirurgul care a pus în practică ideea, nu este prezent la niciuna dintre „ceremoniile” de mediatizare ale proiectului.

Profesorul Grigore Tinică, unul dintre cei mai respectați chirurgi cardiovasculari din lume și managerul Institutului de Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. George I. M. Georgescu” din Iași, este marele absent al momentului care ar fi trebuit să-i consacre o viață întreagă de muncă și cercetare: mediatizarea „inimii artificiale complet implantabile”, un proiect care promite să revoluționeze medicina românească.

Președintele României, Nicușor Dan, a vizitat Iașul în weekend pentru a vedea „dispozitivul-minune” și a felicitat public „echipa MAVIS Artificial Heart” – un grup de cercetători și studenți coordonați de inginerul Florin Alexandru Pleșoianu –, numele celui care a pus bazele științifice și clinice ale proiectului, profesorul Tinică, nu a fost menționat deloc.

Un vis medical născut la Iași

Povestea inimii artificiale românești nu începe în laboratoarele de azi, ci în 2014, an în care Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM) elibera brevetul nr. 131433, înregistrând o inovație medicală născută la Iași: un dispozitiv de asistare a circulației sangvine, complet implantabil, conceput pentru pacienți în stadii terminale de insuficiență cardiacă.

Ideea îi aparținea profesorului Grigore Tinică, reputat chirurg cardiac, și inginerului Florin Alexandru Pleșoianu, un tânăr cercetător pasionat de biomecanică. Cei doi au colaborat ani la rând, dezvoltând concepte, modele experimentale și teste preliminare. „Această realizare reprezintă mai mult decât un progres tehnologic; este primul pas concret spre dezvoltarea unei inimi artificiale românești, capabilă să ofere speranță pacienților cu afecțiuni cardiace severe”, declara profesorul Tinică, într-un interviu acordat presei medicale în urmă cu câțiva ani.

Dispozitivul era o premieră națională și o raritate la nivel european: un prototip creat integral în România, gândit pentru a fi implantabil și autonom energetic. Din acel moment, proiectul a intrat într-o etapă dificilă – de căutare a finanțărilor, a partenerilor și a validărilor tehnologice.

După aproape un deceniu, echipa coordonată de inginerul Pleșoianu a continuat cercetările și a reușit să aducă dispozitivul în faza actuală, prezentată recent în spațiul public ca „cea mai mică inimă artificială complet implantabilă, cu aplicații pentru adulți și copii”.

În vizita sa la Iași, președintele Nicușor Dan a dorit să vadă personal invenția și a publicat pe rețelele sociale un mesaj elogios: „Am fost impresionat de acest proiect cu potențial uriaș. Prototipul se află într-o fază avansată de testare, iar în următoarele 12 luni sunt planificate testele preclinice. România ar putea deveni prima țară din Europa de Est capabilă să dezvolte și să valideze o tehnologie proprie de circulație mecanică asistată complet implantabilă”.

Doar că, în spatele acestor laude, lipsea un detaliu esențial: numele profesorului Grigore Tinică, medicul care a inițiat conceptul, a lucrat ani la rând la baza științifică și care a obținut brevetul original al invenției.

Reacția profesorului Tinică: „Oamenii competenți trebuie sprijiniți, nu marginalizați”

După postarea președintelui, profesorul Tinică a reacționat discret, dar ferm. „Proiectul – inima artificială complet implantabilă – reprezintă rezultatul unei colaborări între medici, ingineri și studenți dedicați, uniți de aceeași pasiune pentru progresul medicinei românești. Am convingerea că, prin perseverență și sprijin real, vom reuși să ducem la bun sfârșit această inițiativă unică în Europa de Est. Oamenii cu adevărat pasionați și competenți trebuie sprijiniți, nu marginalizați — pentru că de ei depinde viitorul cercetării, al inovării și al speranței”, a fost mesajul transmis de Grigore Tinică.

Mesajul, deși elegant formulat, lasă să se întrevadă o tensiune reală între componenta medicală și cea tehnologică a proiectului – o fisură clasică între cercetarea universitară și aplicarea ei practică, dar care riscă să arunce într-un con de umbră contribuția fundamentală a medicului ieșean.

Transplantul de inimă este o intervenție extrem de rară, din cauza numărului mic de donatori. Pe de altă parte, bolile cardiovasculare sunt principala cauză de mortalitate in România. Anual, în tara noastră se fac mai putin de 10 astfel de intervenții. 

Insuficiența cardiacă severă este una dintre principalele cauze de deces la nivel mondial, iar formele refractare – care nu răspund la tratamente medicamentoase – lasă pacienții fără alternative, în afara transplantului cardiac.

Dispozitivul dezvoltat de profesorul Tinică și echipa sa oferă o șansă de supraviețuire acestor pacienți, funcționând ca un sistem de asistare a circulației sangvine, menit să mențină funcțiile vitale ale organismului.

Dacă testele preclinice și apoi clinice vor confirma eficiența și siguranța prototipului, România ar putea deveni prima țară din Europa de Est care produce o inimă artificială complet implantabilă — un pas uriaș pentru medicina est-europeană, dar și pentru industria biomedicală autohtonă.

Cazul „inimii artificiale de la Iași” nu este doar o poveste de inovație medicală, ci și un test de etică profesională și recunoaștere a meritelor. Pe de o parte, o echipă tânără de cercetători și studenți duce mai departe o idee cu potențial mondial; pe de altă parte, absența și marginalizarea celui care a născut proiectul ridică întrebări despre modul în care România își tratează pionierii științei.

Faptul că profesorul Tinică nu a participat la prezentările oficiale ale proiectului este o imagine simbolică a unei realități mai profunde: în România, vizibilitatea mediatică nu coincide întotdeauna cu meritul științific.

Pentru moment, proiectul continuă. Inima artificială românească este în fază de testare în laborator, iar următorul pas îl reprezintă testele preclinice pe model animal, programate pentru anul viitor.

Indiferent cine o va duce până la capăt, România are în față o șansă istorică: să-și afirme competența tehnologică și medicală într-un domeniu dominat de giganți internaționali.
Succesul însă va depinde nu doar de performanța tehnică, ci și de maturitatea morală a mediului academic și a instituțiilor care îl reprezintă.

Inima artificială de la Iași rămâne, în fond, o lecție despre curaj, viziune și recunoaștere. Și despre faptul că progresul real nu se măsoară în like-uri sau ceremonii, ci în capacitatea unei comunități de a-și respecta oamenii care i-au oferit un viitor.

Într-o țară care se luptă să-și păstreze elitele, poate că adevărata performanță nu este doar crearea unei inimi mecanice, ci păstrarea uneia umane – capabilă de recunoaștere, colaborare și demnitate.

Pentru că, în știință ca și în viață, adevărata inimă a unui proiect rămâne cea care a bătut prima — chiar dacă nu se vede pe afișe. Daniel BACIU