Lăsata Secului, pragul spre Postul Mare: ce înseamnă și cum se păstrează în zona Iașului

Lăsata Secului e ziua (sau, la Postul Mare, zilele) care închid perioada „de dulce” și deschid intrarea în post, cu un ritual simplu: o masă a împăcării și o trecere treptată la rânduială. În 2026, pentru Postul Paștelui, Lăsatul secului de carne a fost pe 15 februarie, iar Lăsatul secului de brânză pe 22 februarie, cu începerea Postului Mare pe 23 februarie.

În rânduiala ortodoxă, „lăsatul secului” înseamnă, literal, a lăsa „sec” (a opri) mâncarea de dulce înaintea unui post. Pentru Postul Mare există două praguri, tocmai ca tranziția să fie graduală: întâi se renunță la carne, apoi la lactate și ouă, înainte de intrarea propriu-zisă în post.

În 2026, această trecere se vede clar în calendar: 15 februarie (ultima zi cu carne, „Duminica Înfricoșătoarei Judecăți”), apoi Săptămâna Brânzei / Săptămâna Albă (fără carne, dar cu lactate), urmată de 22 februarie (Duminica „Lăsatului sec de brânză”), iar a doua zi, 23 februarie, începe Postul Mare.

Dincolo de calendar, miezul e unul social: în multe familii, Lăsata Secului e masa în care te așezi „curat” cu ai tăi, cu ideea de împăcare, de a nu intra în post cu tensiuni. Practica diferă de la sat la sat și de la familie la familie, dar tema rămâne aceeași: închizi o etapă și intri în alta, cu o rânduială mai atentă.

În zona Moldovei, inclusiv în județul Iași, obiceiurile se leagă de această „seară de prag”: gospodăriile pregătesc mâncăruri „de frupt” (în funcție de lăsat: carne sau lactate), iar gesturile de ritual sunt adesea minimaliste – o masă comună, o vizită, o vorbă de împăcare. Detaliile folclorice (focuri, jocuri, strigături) există în anumite zone ale țării și apar în diverse relatări, dar nu sunt uniforme; în Iași pot apărea punctual, în funcție de comunitate.

Bisericește, Duminica Lăsatului sec de brânză e legată de tema Izgonirii lui Adam din Rai: ideea că postul nu e doar dietă, ci o revenire la disciplină, la asumare și la „întoarcere” interioară. În 2026, această duminică e consemnată explicit pe 22 februarie în calendarul Arhiepiscopiei Iașilor (Doxologia).

În ultimii ani, în orașe ca Iașul, Lăsata Secului capătă și o formă urbană: nu mai e neapărat un ceremonial „cu satul”, ci o tradiție de familie (masa de duminică, telefoane către rude, „hai să intrăm cu liniște”), păstrată chiar și atunci când ritmul orașului a tocat din obiceiurile vechi. Aici, semnul rămâne la fel de limpede: de luni, 23 februarie 2026, rânduiala se schimbă.

Pentru mulți, „pragul” acesta e și o formă de calendar cultural: un reper care împarte iarna în două – înainte și după – și care pune, măcar pentru câteva seri, comunitatea pe aceeași axă. Lăsata Secului nu e despre perfecțiune, ci despre început: un gest mic, repetat anual, care spune „de aici intrăm altfel”.