Manuale cu autori din alte vremuri, elevi din altă lume. Ce nu mai funcționează pentru Generația Z la școală

Pentru elevul obișnuit cu vloguri, podcasturi și clipuri de 15 secunde, asemenea formulări par scoase dintr-o lume complet străină. La fel și expresii precum „Românii s-au dovedit vrednici apărători ai gloriei neamului în bătălia de la Oituz”, alături de îndemnuri de tipul: „Să ne însușim virtuțile eroilor neamului prin comportament demn și patriotism activ”.

Această disonanță se simte nu doar în limbaj, ci și în structură. Lecțiile sunt adesea construite liniar, prescriptive, centrate pe autoritate și pe memorare. Ton solemn, dar vag, greu de tradus în comportamente clare pentru un adolescent.

Tutorialele bat cartea

În contrast, viața de zi cu zi a tinerilor din Iași se desfășoară într-o dinamică a conexiunii rapide, a răspunsului imediat, a colaborării în rețea. Sunt obișnuiți cu tutoriale, forumuri, platforme de lucru colaborativ, aplicații educaționale. Acolo, greșeala e parte din proces. În manualele de generație veche, greșeala e sancționată prin roșu și bare, iar exprimarea personală – înlocuită cu șabloane.

Nu e o lipsă de respect față de cultură, ci un decalaj de limbaj și formă. Între elevii de azi și textele scrise de ieri s-a format o prăpastie stilistică. Iar când înțelegerea devine forțată, învățarea devine o formalitate. „Justificați caracterul realist al operei, identificând trăsăturile specifice curentului”, sună o cerință standard. Dar cât de realist mai pare un personaj care „ține la glie” și „are o atitudine demnă în fața morții”, când viața cotidiană înseamnă mesaje rapide, ironie subtilă și un contact constant cu realitățile globale?

La Iași, oraș al culturii și educației, unde elevii câștigă olimpiade internaționale și se pregătesc în universități cu tradiție, întrebarea rămâne: mai pot manualele gândite pentru mintea elevului din 1980 să vorbească elevului din 2025?

Răspunsul nu stă într-o anulare a trecutului, ci într-o adaptare firească. Valorile nu se pierd dacă sunt rescrise cu sensibilitate. Dimpotrivă. Un mesaj de demnitate poate fi transmis și într-un reel. O lecție despre țăranul român poate merge mână în mână cu discuția despre migrație, globalizare sau criza alimentară. Dar pentru asta, manualul trebuie să vorbească pe limba cititorului său – nu doar a autorului. Altfel, riscul e ca între paginile prăfuite și mințile în mișcare să se adune nu cunoaștere, ci indiferență.

Clara DIMA