Mare parte din infrastructură medicală ieșeană nu este dedicată vindecării, ci gestionării finalului

* numărul cazurilor de spitalizare de zi a explodat pur și simplu: de la aproximativ 138.000 în 2020 la peste 555.000 în 2025 * este o creștere care nu mai poate fi ignorată și care spune totul despre direcția în care se îndreaptă medicina modernă: tratamente mai rapide, internări mai scurte, presiune mai mare pe fluxuri și personal

Cu un total de 7.990 de paturi aprobate de Ministerul Sănătății, dintre care doar 320 sunt de terapie intensivă, sistemul medical ieșean este deja într-o zonă critică atunci când vine vorba de capacitatea de reacție în situații grave. Iar dacă adăugăm cele 811 paturi de îngrijiri paliative, tabloul devine și mai apăsător: o proporție semnificativă din infrastructură este dedicată nu vindecării, ci gestionării finalului. Este, în sine, un semnal tăcut, dar extrem de puternic despre starea de sănătate a populației.

Șocul real vine însă din diferența dintre ce există și ce este, de fapt, finanțat. Din cele aproape 8.000 de paturi, doar 6.371 sunt susținute financiar prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Restul există pe hârtie, în structuri aprobate, dar trăiesc într-un fel de zonă gri a sistemului - o rezervă teoretică.

În culisele acestui mecanism, banii se mișcă la o scară uriașă. Peste 1,2 miliarde de lei au fost decontați în 2025 pentru servicii medicale spitalicești în județ. O sumă amețitoare, care ar trebui să garanteze stabilitate. Și totuși, realitatea este mai nuanțată: cea mai mare parte a acestor bani - aproape un miliard - merge către activitatea curentă, în timp ce alte segmente, precum programele oncologice sau serviciile specializate, absorb sume consistente, dar insuficiente în raport cu nevoile reale.

În spatele tuturor acestor cifre se conturează o imagine clară și neliniștitoare: sistemul sanitar din Iași nu se prăbușește, dar nici nu respiră ușor. Funcționează într-un echilibru fragil, alimentat de fonduri masive, dar tensionat de cerere în creștere, de resurse limitate și de o populație tot mai vulnerabilă.

Gigantul sistemului rămâne fără echivoc Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf. Spiridon”, care a atras singur peste 219 milioane de lei. Este inima sistemului medical din regiune, un colos care duce pe umeri cea mai mare povară.

În paralel, instituții precum Institutul Regional de Oncologie sau Spitalul Clinic de Urgență „Prof. Dr. Nicolae Oblu” devin centre de gravitație pentru cazurile complexe, unde fiecare intervenție înseamnă costuri uriașe și presiune continuă pe resurse.

Dar poate cea mai dramatică transformare nu ține de bani sau de paturi, ci de modul în care pacienții interacționează cu sistemul. Numărul cazurilor de spitalizare de zi a explodat pur și simplu: de la aproximativ 138.000 în 2020 la peste 555.000 în 2025. Este o creștere care nu mai poate fi ignorată și care spune totul despre direcția în care se îndreaptă medicina modernă: tratamente mai rapide, internări mai scurte, presiune mai mare pe fluxuri și personal.

În același timp, spitalele încearcă să țină pasul cu această avalanșă. Nu mai puțin de 18 furnizori au cerut extinderea specialităților și aducerea de medici noi. Este o cursă contra cronometru pentru adaptare, pentru modernizare, pentru supraviețuire într-un sistem care devine din ce în ce mai complex.

Intrarea unui nou jucător, precum Hospice Seniorum, cu 110 paturi de paliație, nu este doar o extindere a rețelei medicale – este un simbol al unei realități pe care sistemul nu o mai poate ascunde: nevoia tot mai mare de îngrijire pe termen lung, de suport pentru pacienți cronici, de soluții pentru cazuri care nu mai pot fi rezolvate rapid. Nicoleta ZANCU