Mărunțișul, „sângele Iașului” care ține orașul viu

* economia Iașului nu trăiește doar din „marele” business, ci din tranzacțiile mici, repetate: o tarabă plătită pe zi, o tunsoare de cartier, o constatare la service, o livrare la ușă sau la easybox * când mărunțișul circulă, orașul respiră * când se blochează, se simte imediat în viața de zi cu zi

Iașul are două economii care se suprapun. Una se vede în investiții, iar cealaltă e invizibilă, dar constantă: banii mici care se mișcă zilnic între oameni. În piețe, în service-uri, la coafor, în curierat. Asta e „circulația” reală a orașului și poate cel mai stabil flux, pentru că nu depinde de o licitație, ci de viața de zi cu zi.

Piețele -- cash și puls zilnic

În Iași, piețele nu sunt doar locul legumelor, ci o mică industrie urbană. Compania municipală care administrează piețe, târguri, bazar și talcioc a raportat în 2024 o cifră de afaceri de 8.929.345 lei și 63 de angajați.  Dar „mărunțișul” se vede cel mai clar în tarifele de utilizare, adică în banii care intră zi de zi. În 2025, tariful propus/aprobat pentru o tarabă în mai multe piețe din oraș (Alexandru cel Bun, Nicolina, CUG, Hala Centrală etc.) este de 35 lei/zi/tarabă, iar în Piața Dacia 28 lei/zi/tarabă; pentru taraba de lactate e 40 lei/zi.  Asta înseamnă o economie care nu „așteaptă sfârșitul lunii”, ci se încasează pe zile, pe metri pătrați, pe vitrine frigorifice. Și, fiindcă în piață încă domină plata rapidă (de multe ori cash), orice scumpire se vede imediat în comportament: se cumpără mai puțin, mai des, mai „pe azi”.

Coaforul -- prețuri mici, frecvență mare, inflație simțită

În Iași, tunsul e o rutină care înseamnă tranzacții repetate. Ca reper local, în programări publice de salon/barbershop din Iași apar frecvent tarife de 55–80 lei pentru tuns (în funcție de stil) și pachete cu barbă în jurul a 65–100 lei. Iar în zona de salon (coafor), există liste de prețuri în Iași unde „tuns simplu” pornește de la 55 lei. Pe fundal, inflația serviciilor se vede în statisticile naționale: la final de 2025, categoria „Igienă și cosmetică” apare cu un indice de 117,65 (adică aproximativ +17,65% față de anul anterior, în acea comparație din comunicatul INS).
Nu e o cifră „despre Iași” în mod direct, dar explică de ce oamenii simt că o rutină simplă a devenit, încet, o cheltuială care se negociază („mai rar”, „mai simplu”, „fără extra”).

Service-urile, banii în circulație

Dacă piața e despre viață, service-ul e despre supraviețuire urbană. Aici banii mici sunt cei mai „obligatorii”: plătești ca să poți merge mai departe. Ca repere de tarif (din liste publice de service), apar prețuri de tip „revizie/servicii autoturisme” în zona 170–200 lei (în funcție de tipul vehiculului), iar în alte liste se vede explicit „manoperă pe oră 180 lei/h”. Și aici INS arată presiunea din servicii: „Reparații auto, electronice și lucrări foto” apare cu un indice de 114,72 în comunicatul de final de 2025 (aprox. +14,72% în comparația indicată acolo). Cu alte cuvinte, nu doar piesele dor, ci și munca.

Curieratul -- „mărunțiș” pe livrare, miliarde pe piață

Curieratul e poate cea mai clară imagine a economiei „din ușă în ușă”. Pentru fiecare client, costul pare mic. Pentru piață, devine uriaș. În 2024, piața românească de curierat a ajuns la 8,23 miliarde lei cifră de afaceri, conform unei analize financiare publicate în 2025 pe baza datelor agregate de platforme de profil.

La nivel de tarif pentru consumator, doar ca reper, trimiterea unui colet cu predare și livrare la easybox este listată „de la 17,99 lei”. Diferența dintre aceste două scări – 17,99 lei vs 8,23 miliarde – arată exact ce înseamnă „banii mici”: nu sunt mici prin efect, ci prin valoarea unei singure tranzacții.

Cash sau card? Orașul real e încă mixt

Economia mărunțișului are și o particularitate: încă se face mult „la mână”. Într-un studiu IRES pentru Asociația Română a Băncilor, 11% dintre români declară că folosesc doar numerar în tranzacțiile obișnuite, iar 20% folosesc „mai mult numerar” (cu 32% care folosesc card și numerar în egală măsură). În Iași, combinația asta se simte în cartiere: în piață și în unele servicii cash-ul rămâne reflex, în curierat crește plata digitală, iar la coafor cele două lumi coexistă. Dacă pui cap la cap tarifele zilnice din piețe, prețul unei tunsori, manopera de service și taxa unei livrări, vezi o realitate simplă: Iașul trăiește dintr-o economie repetitivă, de frecvență mare. Nu e spectaculoasă, dar e vitală. Iar când inflația mușcă exact din servicii (cosmetică, reparații), orașul nu „cade”, ci se strânge: amână, rarefiază, renunță la detalii.

Dan DIMA