Medicamentele pentru diabet și obezitate pot reduce riscul dependenței de droguri

* un studiu amplu deschide un nou front de discuție în medicina adicțiilor * medicamentele folosite astăzi pentru diabet de tip 2 și obezitate ar putea avea efecte și asupra mecanismelor cerebrale implicate în dependență

Un studiu de mari dimensiuni realizat în Statele Unite sugerează că agoniștii receptorului GLP-1, clasa de medicamente utilizată în tratamentul diabetului de tip 2 și, în anumite forme, al obezității, sunt asociați cu un risc mai mic de apariție a tulburărilor de consum de substanțe. Lucrarea a fost publicată în The BMJ și a analizat date din sistemul Departamentului pentru Veterani din SUA.

Cercetătorii au urmărit 606.434 de veterani americani cu diabet de tip 2, pe o perioadă de până la trei ani, comparând pacienții care au început tratament cu agoniști GLP-1 cu cei tratați cu inhibitori SGLT-2. Scopul a fost dublu: să vadă dacă aceste medicamente sunt legate de un risc mai mic de a dezvolta tulburări de consum de substanțe la persoanele fără antecedente și dacă reduc evenimentele clinice severe la pacienții care aveau deja astfel de diagnostice.

Rezultatele au atras imediat atenția. La pacienții fără antecedente de tulburări de consum, tratamentul cu agoniști GLP-1 a fost asociat cu o reducere generală de 14% a riscului de a dezvolta o astfel de problemă. Reducerile specifice au fost de 18% pentru alcool, 14% pentru cannabis, 20% pentru cocaină, 20% pentru nicotină și 25% pentru opioide.

La veteranii care aveau deja o tulburare de consum de substanțe, asocierea a fost și mai spectaculoasă în zona de evoluție clinică. Studiul arată mai puține vizite la urgențe legate de consum, mai puține internări, mai puține supradoze și un risc mai mic de deces asociat acestor tulburări. Mai exact, autorii au raportat reduceri de 31% pentru prezentările la urgență, 26% pentru internări, 39% pentru supradoze, 25% pentru ideație sau tentativă suicidară și 50% pentru decesele legate de consumul de substanțe.

Explicația posibilă ține de felul în care funcționează această clasă de medicamente în organism și în creier. Studiile anterioare au sugerat că receptorii GLP-1 nu influențează doar glicemia, apetitul și greutatea, ci și circuitele cerebrale implicate în recompensă, impuls și poftă. Tocmai de aceea, ipoteza că aceste medicamente ar putea reduce și „nevoia compulsivă” asociată adicțiilor a început să fie luată tot mai în serios.

Totuși, studiul nu înseamnă că medicina a găsit deja un nou tratament standard pentru dependențe. Autorii subliniază clar că este vorba despre un studiu observațional, nu despre un studiu clinic randomizat. Cu alte cuvinte, rezultatele arată o asociere puternică, dar nu demonstrează definitiv o relație cauzală și nici nu justifică, deocamdată, folosirea automată a acestor medicamente pentru tratamentul adicțiilor în afara indicațiilor aprobate.

Miza reală a acestui studiu este una mult mai mare decât pare la prima vedere. Dacă ipoteza va fi confirmată și în studii clinice, agoniștii GLP-1 ar putea deveni, în viitor, nu doar medicamente pentru controlul diabetului și al obezității, ci și o piesă nouă în tratamentul unor dependențe greu de controlat, de la alcool și nicotină până la opioide și cocaină.

Clara DIMA