O parte importantă din gunoiul ieșenilor nu este reciclată, ci îngropată!

* Iașul a generat peste 203.000 de tone de deșeuri municipale, însă mai bine de 58.000 de tone ajung direct la depozitare * există localități unde gunoiul este ridicat rar sau deloc, iar alternativele devin, inevitabil, ilegale: ardere, îngropare sau abandon pe câmpuri și margini de drum

România trăiește, de ani buni, într-un paradox murdar, la propriu. Pe de o parte, există legi, strategii, planuri naționale și miliarde investite în sisteme moderne de gestionare a deșeurilor. Pe de altă parte, realitatea din teren spune o poveste mult mai dură: gunoaie abandonate, reciclare pe hârtie și un sistem care scârțâie exact acolo unde ar trebui să funcționeze cel mai bine - în comunități.

Iar în centrul acestui tablou se află și Iașul, un județ mare, cu peste 200.000 de tone de deșeuri generate anual, prins între ambiția de modernizare și limitele unui sistem încă imperfect.

Datele oficiale arată că Iașul a generat peste 203.000 de tone de deșeuri municipale, însă mai bine de 58.000 de tone ajung direct la depozitare. Cu alte cuvinte, o parte consistentă din gunoiul produs nu este reciclată, nu este valorificată, ci este pur și simplu îngropată. O soluție simplă, dar costisitoare pe termen lung, atât pentru mediu, cât și pentru comunitate.

Și nu este un caz izolat. La nivel național, România produce peste 5,7 milioane de tone de deșeuri municipale anual, iar aproape jumătate ajung, în continuare, la groapă. Reciclarea rămâne, în multe zone, mai degrabă o intenție decât o practică.

Pe hârtie, responsabilitatea este clară. Autoritățile locale - primării, consilii județene și asociații intercomunitare - sunt cele care trebuie să organizeze, să gestioneze și să controleze întregul sistem. Există legi, obligații, ținte europene. Există chiar și sisteme integrate de management al deșeurilor (SMID), finanțate din fonduri europene, care ar trebui să asigure colectare selectivă, sortare și tratare modernă.

Dar între teorie și realitate se cască o prăpastie. Controalele recente arată că în 118 unități administrativ-teritoriale din România colectarea separată nici măcar nu este implementată corespunzător. S-au dat amenzi, peste 800.000 de lei, dar problema nu este una care să se rezolve prin sancțiuni punctuale. Este un sistem care funcționează fragmentat, inegal și, uneori, pur formal.

În multe zone rurale - inclusiv din județul Iași - serviciile de salubrizare sunt insuficiente sau prost dezvoltate. Există localități unde gunoiul este ridicat rar sau deloc, iar alternativele devin, inevitabil, ilegale: ardere, îngropare sau abandon pe câmpuri și margini de drum. Aici apare adevărata față a crizei: nu lipsa legilor, ci lipsa implementării.

Deși 2.671 de unități administrativ-teritoriale beneficiază oficial de servicii de salubrizare, calitatea acestor servicii variază dramatic. În multe cazuri, colectarea selectivă există doar în contracte, nu și în realitate. Containerele sunt insuficiente, populația este slab informată, iar controlul - sporadic.

La Iași, problema capătă o dimensiune aparte. Județul are un volum mare de deșeuri, o populație semnificativă și zone periurbane în plină expansiune, unde infrastructura nu ține pasul cu dezvoltarea. Comunele din jurul municipiului cresc rapid, dar sistemele de colectare nu se adaptează în același ritm.

Rezultă o presiune crescută pe depozite, reciclare insuficientă și un risc constant de poluare.

În paralel, autoritățile încearcă să țină pasul. Se vorbește despre finanțări prin PNRR, despre modernizarea infrastructurii, despre extinderea colectării separate. Se implementează controale, se monitorizează punctele vulnerabile, se promit campanii de informare. Dar ritmul schimbării este lent, iar între timp, gunoaiele se adună.

Poate cea mai îngrijorătoare concluzie este că sistemul funcționează „la limită”. Nu este în colaps, dar nici departe de standardele europene. Este un echilibru fragil, în care orice disfuncție - o licitație întârziată, un contract blocat, o investiție amânată - poate amplifica rapid problemele.

România are infrastructură, are bani europeni, are legislație. Ceea ce lipsește, în multe cazuri, este coerența.Pentru că, în final, problema deșeurilor nu este doar despre gunoi. Este despre cum funcționează, cu adevărat, o comunitate. Daniel BACIU