Ovidenia. Ziua Luminii

În fiecare an, pe 21 noiembrie, creştinii prăznuiesc Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, sărbătoare cunoscută în popor drept Vovidenia sau Ovideniile. Tradiţia spune că la Ovidenii, cunoscute drept Ziua luminii, începe cu adevărat iarna. Ritualurile magice ce se desfăşoară acum au rolul de a aduce încrederea în puterea fiecărui om, iar duhurile rele ce apar sub ocrotirea nopţii pot fi înlăturate cu uşurinţă.
Pomană pentru morţi
Ovidenia este una dintre cele mai importante sărbători din Postul Crăciunului. În această zi oamenii, în special cei de la ţară, obişnuiesc să pregătească plăcinte cu varză sau cu dovleac, pe care le împart de pomană.
Se spune că la Ovidenii se deschide cerul, animalele capătă darul vorbirii, iar aceste minuni pot fi văzute doar de oamenii cu sufletele curate. Lumânările aprinse în această zi ajung pe lumea cealaltă şi nu se vor stinge niciodată, iar lumina lor va călăuzi sufletele celor adormiţi. Lumânările se aprind pentru cei care au murit în împrejurări năprăsnice şi care, fără lumina din această zi, şi-ar găsi drumul doar în nopţile cu Lună Plină.
Plăcinte şi covaşă împărţite prin vecini
De la Ovidenii încep să se ungă cu usturoi ferestrele, uşile şi locurile de culcare, ca să nu se lipească farmecele de casă. Tot din această zi încep şi fermecătoarele să facă vrăji. Se spune că în dimineaţa de Ovidenii înfloreşte Iarba fiarelor, o plantă miraculoasă, capabilă să înmoaie fierul şi să deschidă orice lacăt. Ea creşte pe locuri greu accesibile, pe stânci abrupte, în desişul pădurilor, în locuri mlăştinoase şi este invizibilă ziua, iar noaptea scânteiază şi arde ca o flacără roşie sau argintie. Iarba este otrăvitoare şi vitele care o pasc mor. Dacă vreun cal calcă peste Iarba fiarelor, i se vor desprinde potcoavele. De la Ovidenii, femeile încep a coace vărzări şi plăcinte cu dovleac, alături de care vor pune şi o cană cu covaşă (băutură întâlnită în satele Moldovei), care este o fiertură din mălai şi făină de grâu. Are un gust dulce-acrişor, iar la sate se împarte prin vecini pentru ca vacile să fie lăptoase. În alte zone, covaşa se transformă în turtă, din care fiecare om trebuie să mănânce pentru a fi ferit de strigoi.
Tinerii nu respectă tradiţiile
Din păcate, tradiţiile moştenite din străbuni au început însă se se piardă. Doar bătrânii mai încearcă să le respecte, atât cât mai pot. Gospodinele tinere nu mai ştiu de ani buni ce trebuie făcut sau chiar dacă ştiu, nu au timp să pună în practică. „Mergem la biserică şi dăm de pomană colaci cu lumânări aprinse. Câţi morţi ai, atâtea lumânări aprinzi, că asta e lumina pe care o vor avea pe lumea cealaltă. Eu mă duc la biserică, dar nora mea are serviciu şi nu are timp”, a spus Adela Ciobanu din comuna vasluiană Ştefan cel Mare.
La Suceava, breasla cizmarilor îşi sărbătoreşte hramul în ziua de Ovidenie, sărbătoarea fiind aleasă ca ocrotitoare a celor care practică acest meşteşug. Tradiţia se mai păstrează şi astăzi, iar cizmarii vârstnici se adună la Biserica Adormirea Maicii Domnului din cartierul Iţcani. Ei participă la slujba de cinstire a meşterilor cizmari, care-şi menţin cu onoare organizarea de breaslă de 197 de ani. Prima întâlnire a cizmarilor la această biserică a avut loc în 1883, în ziua Ovideniilor. De atunci se aprinde, an de an, o lumânare specială.

Maura ANGHEL