Pentru poliţişti şi magistrați, cerşetorii nu există

* în cei 15 ani scurşi de la intrarea în vigoare a Noului Cod Penal, n-a ajuns în instanţă niciun dosar care să aibă ca subiect exploatarea cerşetoriei” (art.214 NCP) şi „folosirea unui minor în scop de cerşetorie” (art.215 NCP) * vagabondajul şi cerşetoria propriu-isă au fost dezincriminate

Cerşetorii bântuie de multă vreme străzile Iaşului şi nu doar în zona centrală. Sunt tot mai prezenţi în mijloacele de transport în comun, folosesc o gamă tot mai diversă de mijloace pentru a fructifica eficient mila publicului. Cer bani, chipurile, pentru a merge la spital ori să se întoarcă în localitatea de domiciliu: „Vă rog, daţi-mi un bănuţ, să iau o pânică la copilaşi!” e textul clasic folosit de femeile ce stau cu mâna întinsă pe esplanada de la Hala Centrală ori se plimbă pe pietonalul din faţa Primăriei. Se mai invocă necesitatea unei operaţii urgente. Bărbaţii sunt şi mai îndrăzneţi, dar şi mai sinceri, vor să-şi cumpere o bere sau câteva ţigări la bucată.

Puţină lume ştie, cei cu handicap primesc un ajutor consistent din partea statului

Mulţi sunt sănătoşi tun, încă tineri şi buni de muncă, dar se complac în situaţia asta, ştiu din experienţă că nu li se poate întâmpla mare lucru, cel mult să devină victimele unui jaf şi să rămână fără câştigul de peste zi.

Există şi năpăstuiţi de soartă, cu handicapuri evidente, îşi pun cutia alături, stau pe iarbă şi-şi etalează, cât mai la vedere, infirmităţile. Stârnesc mai multă milă, oamenii le dau bani fără să ştie că aceştia beneficiază de ajutor financiar consistent din partea statului, unii au şi însoţitor plătit tot de stat, aceştia sunt majoritari în mijloacele de transport în comun. Însoţitorii acţionează şi pe post de impresari, recitând povestioare triste, în speranţa unei recolte cât mai bogate.

Tot la categoria „cerşetori”, se pot include obişnuiţii cimitirelor. Nu morţii, ci ăia vii, care mişună printre morminte, pândind pomenirile ce se ivesc aproape zilnic. Tot aceştia sunt cei mai asidui vizitatori duminicali ai bisericilor. Le mai pică şi câte un ban, în afară de mâncare şi băutură.

Mai puţin agasanţi sunt cei ce joacă rolul vagabondului. De obicei, cară după ei o boxă portabilă, nu cer direct şi aşteaptă răbdători la ieşirile din magazine.

350.000 dosare penale, zero în dreptul celor două infracţiuni legate de cerşetorie!

Vagabonzii nu mai riscă absolut nimic de la intrarea în vigoare a Noului Cod Penal, care dezincriminează această faptă. Şi cerşetoria propriu-zisă, definită ca „fapta persoanei care, având capacitatea de a munci, apelează în mod repetat la mila publicului, cerând ajutor material” a fost dezincriminată. Înainte, se pedepsea cu închisoare de la o lună la trei ani. Acum au mai rămas ca infracţiuni „exploatarea cerşetoriei” (art.214 NCP) şi „folosirea unui minor în scop de cerşetorie” (art.215 NCP).  În primul caz, pedeapsa este cuprinsă între şase luni şi trei ani, pentru ca în cel de-al doilea să se poată ajunge la doi ani.

Cu toate că îi vedem mereu, în orice interval al zilei, nu doar în zona centrală, ci şi prin parcuri ori străzile principale din cartiere, sunt probabil cu miile a căror activitate s-ar încadra în unul din cele două articole de lege menţionate, din 1989 încoace, încă nu s-a născut ieşeanul sancţionat pentru aşa ceva.

Asta pentru că niciun poliţist n-a izbutit să prindă în flagrant vreun cerşetor şi să-i deschidă dosar penal. Minorii nu răspund penal pentru faptele lor, iar cei care îi coordonează, nu-i ţin de mână, ci păstrează distanţa de siguranţă.

Realitatea ultimului deceniu şi jumătate arată foarte clar că nu există niciun risc de a fi pedepsit pe motiv de art.214 sau 215 NCP. La fel şi datele statistice. Din 2009, de la intrarea în vigoare a Noului Cod Penal, pe rolurile celor şapte instanţe din judeţ (Judecătoriile Iaşi, Paşcani, Hârlău, Răducăneni, Tribunalul Iaşi, Tribunalul Militar Iaşi, Curtea de Apel Iaşi) au fost aproape 350.000 dosare penale. Cele mai multe sunt contestaţiile la executare, depuse de către deţinuţi (11,4%), urmează apoi renunţările la urmărirea penală, am publicat destul de recent un articol pe această temă (8%), liberarea condiţionată (5%) etc. Nicio speţă, absolut niciuna, având drept subiect „exploatarea cerşetoriei” sau „folosirea unui minor în scop de cerşetorie”, deşi asemenea cazuri se întâlnesc, cum spuneam, zilnic şi din belşug. Opinia publică le vede, le semnalează, dar degeaba. Pentru poliţiştii şi procurorii ieşeni, această categoria socială, această breaslă a cerşetorilor nu există. În 15 ani, n-au izbutit să inculpe nici măcar un singur pomanagiu profesionist. Marcel FLUERARU