Peste 675 de hectare de perdele forestiere pe A7, până la Pașcani!

* costurile, de ordinul sutelor de milioane de lei, adaugă un strat suplimentar de controverse * aproape 600.000 de lei pe hectar pentru plantare, întreținere și material dendrologic transformă aceste perdele forestiere într-o investiție care depășește simpla logică a „plantării de copaci”

Autostrada A7 începe să se contureze nu doar ca una dintre cele mai importante axe de infrastructură rutieră ale României, ci ca un proiect care își schimbă treptat identitatea: dintr-un simplu coridor de viteză într-un experiment de „autostradă verde” cu ambiții declarate de aliniere la marile politici climatice europene.

Între Ploiești și Pașcani, pe o distanță de peste 300 de kilometri, nu mai vorbim doar despre asfalt, noduri rutiere și structuri de beton, ci despre o infrastructură care încearcă să se îmbrace într-o nouă estetică a viitorului: perdele forestiere întinse pe sute de hectare, aliniamente de vegetație gândite să tempereze natura, să o domesticească și în același timp să o folosească drept scut.

Datele oficiale indică o desfășurare impresionantă de forțe: peste 675 de hectare de perdele forestiere planificate de-a lungul întregului traseu, din care deja mai bine de jumătate sunt plantate sau în curs de pregătire.

Costurile, de ordinul sutelor de milioane de lei, adaugă un strat suplimentar de controverse și fascinație. Aproape 600.000 de lei pe hectar pentru plantare, întreținere și material dendrologic transformă aceste perdele forestiere într-o investiție care depășește simpla logică a „plantării de copaci”. Ele devin infrastructură în sine, cu bugete, execuție, mentenanță și indicatori de performanță.

Pentru unii, este o risipă elegant ambalată în discurs ecologic. Pentru alții, este exact tipul de investiție pe care Europa îl cere: infrastructuri care nu doar consumă teritoriu, ci încearcă să îl repare, să îl protejeze, să îl amortizeze în fața propriilor efecte.

Autoritățile vorbesc despre reducerea riscurilor climatice, despre protecția carosabilului în fața viscolului, despre stabilizarea solului și reducerea eroziunii. Aceste perdele forestiere sunt prezentate ca un fel de „plămân artificial” al infrastructurii, o încercare de a compensa agresiunea inevitabilă a betonului și asfaltului asupra peisajului natural.

Dar toată lumea se întreabă dacă o autostradă poate să devină cu adevărat „verde” prin câteva sute de hectare de vegetație plantată strategic de-a lungul ei. Mulți înclină să creadă că asistăm mai degrabă la o cosmetizare climatică a unei infrastructuri care, prin natura ei, rămâne intens consumatoare de resurse și emițătoare de carbon.

Ideea este că A7 devine un teren de test pentru noua filosofie europeană a infrastructurii: una în care fiecare kilometru de asfalt trebuie justificat nu doar prin viteză și conectivitate, ci și prin impact climatic, vegetație compensatorie și narativ de sustenabilitate. Daniel BACIU