Prima zi de concediu medical, tăiată de la plată. Pacienții cronici cer Avocatului Poporului să intervină

* începând cu 1 februarie 2026, prima zi de concediu medical nu mai este plătită, indiferent de diagnostic * Federaţia Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer cere Avocatul Poporului să atace măsura la Curtea Constituțională a României, avertizând că lovește repetat în cei care fac tratamente recurente și rămân activi profesional * pentru Iași, miza nu e teoretică: la Institutul Regional de Oncologie Iași, zeci de mii de episoade de îngrijire presupun, în fiecare an, prezență la spital și absență de la locul de muncă

O măsura guvernamentală introdusă recent face referire la certificatele de concediu medical eliberate în perioada 1 februarie 2026 – 31 decembrie 2027 și stabilește că prima zi nu este plătită de nimeni. În același timp, regulile de decontare rămân împărțite pe intervale (în analiza din spațiul public: zilele 2–6 sunt suportate de angajator, iar de la ziua a 7-a intră fondul de sănătate), ceea ce mută încă și mai clar presiunea financiară pe începutul fiecărui episod medical.

Într-o scrisoarea deschisă, Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer (FABC)  cere intervenția Avocatului Poporului și susține că măsura a fost adoptată fără o fundamentare publică adecvată — fără date statistice și fără o analiză de impact care să arate amploarea abuzurilor invocate și eficiența „primei zile neplătite” ca instrument de corecție. Federația avertizează că, pentru un angajat fără afecțiuni cronice, pierderea unei zile poate fi un episod rar; pentru pacienții aflați în tratamente recurente (spitalizări de zi, terapii oncologice/biologice, monitorizări obligatorii), efectul se repetă și se poate transforma „în zeci de zile neplătite anual”, cu impact cumulativ.

De aici și acuzația de inechitate: statul ajunge să „sancționeze” exact pacienții care aleg să muncească, să contribuie la sistem și să nu devină dependenți de prestații sociale, în timp ce tratamentul le impune absențe scurte, dar frecvente. În document se invocă posibile probleme de echitate și legalitate (discriminare indirectă, descurajarea tratamentului, atingerea adusă principiului contributivității și dreptului la ocrotirea sănătății) și se cere sesizarea CCR „în regim de urgență” și recomandări către Guvern și Casa Națională de Asigurări de Sănătate pentru corectarea rapidă a măsurii. Semnătura este atribuită președintelui Alianței Pacienților Cronici din România, Cezar Irimia.

Legătura cu Iașul e directă, prin volum și rutină medicală: un raport de activitate al Institutului Regional de Oncologie arată 65.729 internări de zi, 79.290 consultații clinice, 60.589 ședințe de chimioterapie și 27.576 ședințe de radioterapie și brahiterapie într-un singur an. În același document, IRO consemnează că spitalizările de zi reprezintă o pondere majoră din totalul spitalizărilor, ceea ce spune ceva simplu: pentru foarte mulți pacienți, „spitalul” nu înseamnă o internare lungă, ci multe episoade scurte, repetate.

Tocmai aici se suprapun cele două lumi — tratamentul și piața muncii. Într-un oraș universitar și economic în care munca în servicii, retail, call-center, IT sau industrie ușoară are adesea reguli stricte de prezență, prima zi neplătită poate deveni, pentru bolnavul cronic „activ profesional”, o taxă recurentă pe dreptul de a-și urma tratamentul. Iar când episoadele se adună, costul nu mai e o excepție, ci un mecanism de descurajare — exact scenariul pe care FABC spune că îl vede în teren.

În scrisoare, federația avertizează și că, în lipsa unei reacții rapide, ia în calcul sesizarea instanțelor europene, invocând riscul unui conflict cu principiul nediscriminării și cu drepturile la protecție socială și sănătate, așa cum sunt interpretate în jurisprudența Curtea de Justiție a Uniunii Europene și a Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Clara DIMA