Produsele de post din supermarketuri, „bombe chimice” pentru sănătatea ieșenilor

* fiecare perioadă de post devine o mină de aur pentru comercianți și o un drum sigur spre îmbolnăvire pentru oamenii care îl practică „după tradiție”, dar cu alimente fabricate în laborator * produsele „de post” — scumpe, ultraprocesate și agresiv promovate — au devenit noua otravă legală * ceea ce numim astăzi post nu mai are nicio legătură cu sănătatea, ci cu marketingul

Fiecare perioadă de post transformă supermarketurile în incubatoare de profit. În Iași, oamenii obosiți și în căutare de sens sunt atrași în capcana „alimentelor de post”, înlocuind carnea cu produse vegetale tot mai scumpe, tot mai artificiale. De la pateurile de soia care sar la 27–29 lei pentru 113 g, la salamul vegetal vândut cu 30–35 lei pentru 240 g, până la cașcavalul vegetal de 22 lei pentru 200 g, totul miroase mai degrabă a strategie de piață decât a grijă pentru sănătate. Prețuri obscene pentru produse construite din amidon, uleiuri oxidate, stabilizatori și arome.

Diaconul ieșean Nicolae Hulpoi, autorul cărții Fermoarul Cerului, vorbește tranșant: „Nu mai sunt adeptul postului, așa cum e înțeles și practicat astăzi. Între 14 și 40 de ani l-am practicat ca la carte și acum am înțeles că, pe termen lung, mi-a făcut rău. Ba chiar mi-a creat o parte din vulnerabilitățile care m-au expus la Long Covid”. Mesajul lui este un avertisment direct către cei care țin post strict, dar cu produse industriale. „Orice practicant râvnitor al postului obișnuit, care este subponderal, are digestia deranjată și nu tolerează grăsimile, poate fi sigur că e pe calea care va conduce, inevitabil, la boli grave”.

Paradoxul e grotesc: cei care „mai scapă într-o friptură de control” sunt mai puțin periclitați decât cei care se hrănesc doar cu produse de post cumpărate. Hulpoi lovește exact unde doare: „Cea mai rea mâncare existentă pe piață sunt hiperprocesatele de post”. Iar în Iași, unde aceste rafturi sunt printre cele mai bogate, oamenii își sacrifică atât sănătatea, cât și portofelul, cumpărând hrană care nu hrănește nimic.

Boala intră pe ușa din față, direct din rafturile „de post”

Diferența față de trecut este abisală. Oamenii munceau fizic, mâncau simplu, se expuneau la soare, aveau hrană naturală și intrau în posturi „sănătoși tun”, cu tubul digestiv puternic. Astăzi, cei mai mulți oameni intră în post deja vulnerabili, cu deficite de vitamina D, stres cronic și digestii fragile. Murăturile — odinioară fundament — au dispărut din alimentație. Și, în loc de legume adevărate, apar legume de extrasezon, „catastrofale pentru sănătate”, după cum spune Hulpoi, care este și horticultor. În loc de hrană vie, în post circulă pâine albă, covrigi, dulciuri vegane supraprețuite și uleiuri modificabile la testele chimice, nu la stomac.

Adevărul este tulburător: „La finalul postului, în cele mai multe cazuri, tubul digestiv va fi mai deteriorat decât la început”. Postul nu mai purifică; irită, inflamează, destabilizează. „Definiția veche a postului pur și simplu nu se mai pupă cu realitatea alimentară actuală”, spune Nicolae Hulpoi. Și are dreptate. Prescripțiile venite din epoci fără E-uri, fără laboratoare și fără produse de extrasezon nu mai pot fi aplicate în lumea hiperalimentată de azi.

Soluția nu se găsește pe rafturi. „Posturile adevărate și benefice vieții sunt cele intermitent și doar cu apă”, afirmă Hulpoi, care atrage atenția că postul autentic nu înseamnă să cumperi, ci să renunți. Să lași corpul să respire, nu să-l bombardezi cu înlocuitori toxici vânduți la suprapreț. „Postul ar trebui să fie o perioadă de conștientizare a valorii trupului și o școală de nutriție sănătoasă”, nu un paradis al chimicalelor. Iar finalul, desprins din Filocalie, nu poate fi ignorat: „Din trupul în care a intrat boala, a ieșit bucuria duhovnicească”. Astăzi, însă, boala intră pe ușa din față — direct din rafturile „de post”.

Maura ANGHEL