Sfântul Dumitru închide toamna. Tradiții, focuri și superstiții

* pe 26 octombrie, credincioșii îl sărbătoresc pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir * în Iași, multe biserici și mănăstiri își sărbătoresc hramul * tradițiile populare amintesc de Focul lui Sâmedru, sfârșitul sezonului pastoral și apropierea iernii

Sfântul Dumitru, sărbătorit luni, 26 octombrie, este una dintre marile sărbători religioase ale toamnei. Dincolo de semnificația creștină, ziua păstrează obiceiuri vechi de secole: focuri ritualice, pomeni pentru cei morți, încheierea înțelegerilor dintre ciobani și proprietarii turmelor și credințe despre vremea din lunile următoare. În județul Iași, sărbătoarea aduce și hramul mai multor lăcașuri de cult, unde credincioșii se vor aduna la rugăciune.

Hotarul dintre toamnă și iarnă

Născut în Tesalonic, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a fost martirizat pentru credința creștină, potrivit tradiției bisericești. Sărbătoarea este marcată cu cruce roșie în calendarul ortodox. În credința populară, Sfântul Dumitru poartă numele de Sâmedru și este considerat patronul iernii pastorale. Dacă Sfântul Gheorghe, sărbătorit pe 23 aprilie, deschide sezonul pășunatului și readuce verdeața, Sfântul Dumitru încheie acest ciclu, odată cu retragerea turmelor și apropierea frigului. Cele două sărbători împărțeau simbolic anul pastoral în două jumătăți.

Pentru comunitățile rurale, sărbătoarea era și un reper economic. Se încheiau învoielile dintre proprietarii animalelor și ciobani, se făceau plăți și se pregăteau gospodăriile pentru iarnă.

Hramuri la bisericile și mănăstirile din Iași

Sărbătoarea Sfântului Dumitru aduce, pe 26 octombrie, hramul mai multor biserici din municipiul și județul Iași. În oraș, două dintre cele mai cunoscute lăcașuri care poartă numele sfântului sunt Biserica „Sfântul Dumitru – Balș” și Biserica „Sfântul Dumitru – Misai”. Biserica „Sfântul Dumitru – Balș” este una dintre vechile ctitorii ale Iașului, ridicată în 1690 de medelnicerul Ioan Balș. Biserica din Misai, construită la începutul secolului al XIX-lea pe locul unui lăcaș mai vechi, păstrează o parte importantă din istoria religioasă a orașului.

În județ, își sărbătoresc hramul bisericile cu acest ocrotitor din Lețcani, Băiceni, Trifești, Bivolari și Balș, precum și parohii din Răducăneni, Horpaz și Dănești.

Un moment important este programat la Mănăstirea Stavnic, din comuna Voinești, unde Sfânta Liturghie de hram va fi oficiată de Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor. Hramurile reprezintă, în special în satele Moldovei, prilejuri de rugăciune, reîntâlnire a familiilor și păstrare a tradițiilor comunității.

Focul lui Sâmedru, unul dintre cele mai vechi obiceiuri

Unul dintre cele mai spectaculoase ritualuri ale acestei perioade era Focul lui Sâmedru, aprins în noaptea de 25 spre 26 octombrie. Tinerii adunau lemne și cetină uscată, iar în mijlocul grămezii era așezat uneori un brad verde. În jurul focului se strângea comunitatea, se împărțeau alimente și se rosteau urări de sănătate și belșug.

În credința populară, flăcările aveau rol purificator și simbolizau înnoirea timpului. Copiii și tinerii obișnuiau să sară peste foc, gest despre care se credea că aduce sănătate și noroc. După stingerea flăcărilor, oamenii luau cărbuni și îi puneau în grădini sau livezi, sperând într-o recoltă bogată în anul următor.

Semnele care arătau cum va fi iarna

În lumea satului, Sfântul Dumitru era și ziua în care oamenii încercau să prevadă vremea. O credință răspândită printre ciobani presupunea așezarea unui cojoc în mijlocul turmei. Dacă pe acesta se culca o oaie albă, se spunea că urma o iarnă aspră. Dacă se așeza o oaie neagră, oamenii așteptau o iarnă mai blândă. Alte superstiții erau legate de temperatură și de aspectul cerului. Vremea frumoasă de Sfântul Dumitru era interpretată ca semn al unei toamne prelungite, în timp ce frigul anunța, în unele credințe, o iarnă mai ușoară. Aceste interpretări aparțin folclorului și nu au valoare de prognoză meteorologică.

Ce se face și ce se evită de Sfântul Dumitru

În gospodăriile tradiționale, sărbătoarea era asociată cu odihna, rugăciunea și pomenirea morților. Familiile pregăteau alimente pentru a le împărți celor nevoiași, iar oamenii mergeau la biserică.

Potrivit unor credințe populare, trebuiau evitate anumite activități casnice. Exista inclusiv superstiția că pieptănatul părului putea atrage primejdia lupilor, o credință legată de lumea pastorală și de teama față de animalele sălbatice.

În Moldova, unde agricultura și creșterea animalelor au modelat vreme îndelungată viața satelor, Sâmedru amintește de o lume în care fiecare anotimp avea propriile îndatoriri și ritualuri. Dincolo de superstiții, Sfântul Dumitru păstrează o semnificație care a traversat generațiile: încheierea muncilor de toamnă, pregătirea pentru iarnă și solidaritatea comunității.

Maura ANGHEL