Sofia-Teodora Enoiu-Pânzariu, aplauze pentru un sunet sincer de chitară

* iubește chitara și se află într-un moment frumos al devenirii, când talentul începe să capete amprentă, iar sunetul – identitate * elevă în clasa a X-a la Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă”, Sofia-Teodora Enoiu-Pânzariu își construiește parcursul cu rigoare, sensibilitate și o rară luciditate despre ce înseamnă, de fapt, muzica

Sofia-Teodora Enoiu-Pânzariu este o tânără interpretă de chitară clasică din Iași și aparține acelei generații care nu se grăbește să strălucească, ci preferă să crească. În spatele fiecărui recital se simte o muncă atentă, dar și o formă de delicatețe interioară: nu „caută efectul”, ci caută adevărul din sunet. Studiază chitara clasică sub îndrumarea profesorului Constantin Lazăr, iar începutul ei – la 11 ani – a devenit, în timp, un dialog constant cu instrumentul și cu propria ei voce artistică.

Ceea ce o individualizează este felul în care vorbește despre muzică: simplu, limpede, fără emfază, dar cu o profunzime care trădează un artist în formare. „De multe ori, ca elevi, vânăm greșelile și ne învinovățim… Suntem oameni și nimic nu poate fi perfect”, notează ea, într-o reflecție care mută accentul de pe frică pe sens. Pentru Sofia, interpretarea nu e o probă, ci o întâlnire: „Dacă reușim să transmitem emoție publicului și să oferim o interpretare memorabilă, atunci am câștigat mult mai mult decât un concurs.”

Disciplina ei se vede și în parcursul public: premii repetate la competiții naționale și internaționale – între care Premiul I la Concursul Național „CantIs” (Iași) în 2023, 2024 și 2025, Premiul I la „Primăvara Artelor” (Bacău) în 2023 și 2024, Premiul I și Premiul I Special la concursul internațional „Scherzo” (București) în 2021 și 2022, Diplome de Excelență la „Florica Nițulescu” (Iași) în 2024 și 2025, precum și Premiul II la „Carl Czerny” (Piatra Neamț) în 2025. A participat la două recitaluri internaționale la Madrid, în cadrul proiectului „Armonii Muzicale în Capitale Culturale”, și a urmat cursuri de măiestrie cu profesorul Dragoș Ilie, experiențe care rafinează nu doar tehnica, ci și înțelegerea stilistică a repertoriului.

Formarea ei are și o dimensiune de ansamblu: timp de patru ani a fost membră a Corului de Copii al Operei Naționale Române din Iași – „Juniorii Operei” – un spațiu care educă respirația muzicală, disciplina scenei și respectul pentru echipă. Dincolo de scenă, Sofia are și o implicare culturală discretă, dar constantă: este colaboratoare și editor al revistei „ArtEast” din Iași, semn că sensibilitatea ei artistică are și un filon reflexiv, de cultură scrisă.

În fond, Sofia pare să-și așeze parcursul sub o idee care nu trece niciodată de modă, dar devine rară: autenticitatea. „Chitara mea a devenit, în timp, un partener de călătorie”, scrie ea, și în această propoziție se simte exact promisiunea unui artist: să crească împreună cu instrumentul, să se acordeze nu doar în note, ci și în adevăr. Iar când vorbește despre muzică, o face ca despre o oglindă: „Frumusețea muzicii nu constă în faptul că sună perfect, ci în modul în care ne oglindește… Când reușim să dăruim publicului o parte din noi, chiar și pentru câteva minute, greșelile nu mai contează, ci doar autenticitatea.”

Într-o lume cu valori disipate și de multe ori neclare,  sunetul chitarei Sofiei Enoiu-Pânzariu are o calitate rară: nu cere atenție — o merită. Și poate că cea mai potrivită încheiere rămâne chiar îndemnul ei, spus cu seninătate și fermitate: „Important este să nu ne oprim niciodată din a învăța, din a explora și din a visa.”

Maura ANGHEL