Taberele școlare - durerea din cotul administrației

În județul Iași, povestea taberelor școlare a ajuns astăzi la o situație aproape incredibilă: dintr-o rețea cândva extinsă, care găzduia mii de copii în fiecare vară, a mai rămas funcțională o singură tabără de stat. Este vorba despre Tabăra Muncel, aflată în satul Muncelu de Sus din comuna Mogoșești-Siret, la aproximativ 85 de kilometri de municipiul Iași.

Administrată de Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Iași, aceasta este în prezent singura tabără școlară din județ care încă mai funcționează, o ultimă redută a unui sistem care odinioară era parte importantă din vacanțele copiilor.

În contrast, toate celelalte tabere au rămas cu lacătele pe porți, abandonate în așteptarea unui proces de descentralizare care întârzie de ani de zile. Autoritățile spun că, atunci când acest proces va fi finalizat, taberele ar urma să fie transferate către administrațiile locale – fie către Consiliul Județean Iași, fie către primării.

În cazul Taberei Ciric, autoritățile locale au făcut deja pași concreți pentru preluare: Primăria Municipiului Iași a inițiat demersuri pentru a administra complexul, aflat în prezent în subordinea Agenția Națională pentru Sport prin DJST Iași. Însă realitatea de pe teren este dură: tabăra se află într-o stare avansată de degradare, iar lipsa fondurilor pentru reabilitare a blocat orice tentativă de redeschidere.

Problema nu este una locală. La nivel național, sute de tabere școlare construite între anii ’50 și ’70, inclusiv câteva zeci din județul Iași, se află într-o situație similară. Deși autoritățile vorbesc periodic despre planuri de renovare și modernizare, investițiile ar putea deveni posibile doar după ce aceste baze vor fi transferate oficial către Agenția Națională pentru Sport de la direcțiile județene de sport și tineret.

Maraton birocratic fără sfârșit

Iar aici începe adevărata poveste – una care ar putea fi descrisă fără exagerare drept un maraton birocratic fără sfârșit. Un subiect aparent simplu, precum administrarea taberelor pentru copii, a fost prins într-un mecanism administrativ complicat, în care instituțiile apar și dispar, ministerele se reorganizează în lanț, iar patrimoniul rămâne blocat între protocoale, avize și proceduri.

Totul a început cu reorganizările succesive ale administrației centrale. Fostul Ministerul Tineretului și Sportului a fost divizat, iar atribuțiile sale au fost împărțite între Ministerul Sportului și Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse. Pe hârtie, totul părea simplu: fiecare instituție urma să preia activități, personal și patrimoniu. În realitate însă, transferurile s-au împotmolit într-un hățiș de protocoale administrative și avize întârziate.

În timp ce ministerele își redefineau rolurile, imobilele și bazele de agrement – inclusiv taberele pentru copii – au rămas suspendate într-o zonă juridică neclară. Documentele oficiale arată că multe dintre aceste bunuri nu au fost predate către noile structuri, în principal din cauza întârzierii înființării unor direcții județene care ar fi trebuit să le preia. Practic, instituțiile care trebuiau să administreze taberele nu existau încă, iar cele vechi nu mai aveau atribuții clare pentru a le gestiona.

Reorganizarea a devenit regula, iar stabilitatea administrativă – o raritate

Situația s-a complicat și mai mult atunci când o nouă reorganizare a lovit administrația centrală. Ministerul Sportului a fost desființat, iar atribuțiile sale au fost preluate de Agenția Națională pentru Sport. În paralel, Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse a fost absorbit de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, care și-a extins atribuțiile și și-a modificat denumirea pentru a include domeniile familiei și tineretului.

Rezultatul acestei avalanșe de reorganizări este un tablou care ridică numeroase semne de întrebare. În timp ce instituțiile își schimbă denumirile și organigramele, patrimoniul taberelor școlare rămâne prins într-un proces administrativ incomplet. O parte dintre bunuri nu au fost încă predate către noile structuri, iar infrastructura continuă să se degradeze în timp ce documentele circulă între ministere.

În culisele acestor decizii se conturează imaginea unui sistem public în care reorganizarea pare să devină regula, iar stabilitatea administrativă – o raritate. Fiecare reformă aduce noi proceduri și noi perioade de tranziție, iar responsabilitățile devin tot mai greu de stabilit. Între timp, taberele pentru copii – baze de vacanță care ar trebui să fie pline de viață – rămân închise, abandonate sau în ruină.

Astăzi, în județul Iași, această realitate se vede cel mai clar: o singură tabără funcțională și un patrimoniu întreg aflat în așteptare. Autoritățile spun că lucrează la o nouă ordonanță de urgență care ar urma să clarifice situația taberelor și modul în care acestea vor fi administrate. Documentul se află însă încă pe circuitul de avizare interministerială. Daniel BACIU