Tăcerea care țipă. Bullying-ul online face tot mai multe victime

 * în tăcerea rece a tastelor, internetul poate deveni o arenă a suferinței ascunse * sub masca anonimatului, bullying-ul online își croiește drum prin comentarii tăioase, insulte sau tăceri intenționate * nu vedem lacrimile celor afectați, dar ele există, îndărătul unui ecran care le reflectă vulnerabilitatea

În fiecare colț al internetului, povești dureroase se ascund sub tăcerea tastelor. Bullying-ul online nu este doar o întâmplare izolată; este o rană deschisă pentru cei care îl trăiesc și o provocare pentru noi, cei care privim din umbră. Hărțuirea digitală poate lua multe forme – un comentariu acid, o glumă aparent nevinovată, o excludere subtilă dintr-un grup – dar efectele sunt întotdeauna profunde și de durată. Pentru victime, aceste momente devin o povară grea, un reminder constant al vulnerabilității lor.

Penthouse 3 camere, Conest, bloc 2020, etaj 10/10, 135 mp, 2 bai, balcon jur imprejur, toate amenajarile, utilat si mobilat, pret 240.000 euro, 0724033537

Adriana, o fată de 15 ani, își amintește cum o fotografie inocentă, postată pe Instagram, a fost suficientă pentru ca viața ei să devină un coșmar. O ploaie de comentarii răutăcioase și glume crude au transformat bucuria ei în anxietate. „Ajunsesem să evit să mă uit în oglindă, pentru că începusem să cred toate lucrurile urâte pe care mi le spuneau”, povestește ea cu o voce abia șoptită.

Internetul, acest spațiu infinit de posibilități, devine uneori scena unei cruzimi nemiloase. Hărțuirea se insinuează în viețile oamenilor prin mesaje insidioase, insulte publice sau excluderi calculate. Într-un mediu în care hărțuitorii se ascund în spatele anonimatului, victimele rămân adesea singure cu durerea lor, neștiind cui să ceară ajutor.

Cum recunoști bullying-ul online?

Uneori, răul este evident: un mesaj amenințător, o imagine distribuită fără consimțământ, o avalanșă de comentarii care sfâșie sufletul. Alteori, se manifestă subtil, prin ignorare voită, prin excluderi tăcute care fac o persoană să se simtă invizibilă. Și atunci, ce facem? Cum ieșim din cercul tăcerii?

Primul pas este să nu ne mai prefacem că nu vedem. Atunci când Adriana a găsit curajul să-și deschidă sufletul și să vorbească despre ce trăia, a descoperit că nu era singură: „Când am spus ce mi se întâmplă, profesorii și părinții mei au intervenit. Nu credeam că cineva mă va asculta cu adevărat, dar m-am înșelat. A fost începutul vindecării mele”. Această mărturisire simplă, dar profundă, este un reminder că există întotdeauna o cale de ieșire, dacă avem curajul să cerem ajutor.

Pentru Andrei, un student care a fost hărțuit online mai bine de șase luni, schimbarea a venit când colegii lui au început să vorbească. „Unul dintre prietenii mei a decis să ia atitudine și să raporteze ce se întâmpla. Gestul lui m-a salvat. Mi-am dat seama că nu trebuie să lupt singur”. Gesturile mici, precum raportarea unui abuz sau oferirea unui cuvânt de sprijin, pot avea un impact uriaș asupra celor afectați.

Există speranță, iar soluțiile sunt mai aproape decât ne imaginăm. Multe organizații oferă sprijin victimelor bullying-ului cibernetic, fie prin consiliere psihologică, fie prin instruirea lor în gestionarea situațiilor dificile. Dar adevărata schimbare începe cu noi. Cu fiecare clipă în care alegem să nu întoarcem privirea, în care devenim martori activi ai dreptății. Nu putem opri toată ura din online, dar putem face internetul un loc mai sigur, un spațiu în care vocea fiecăruia contează. Adriana și Andrei nu mai sunt victime. Ei sunt supraviețuitori. Sunt exemple vii că durerea poate fi transformată în forță, iar tăcerea în glas.

Poate că nu putem schimba lumea cu un singur gest. Dar, uneori, un gest este tot ce trebuie pentru a salva o viață.

Clara DIMA